Si eu am patit aceeasi chestie cu un pisoi. Adica nu stiu daca aceeasi chestie, dar ma rog. Am aici la faculta o mata care asta iarna, prin februarie a fatat 5 pisoi. Si dintre toti imi placea in mod deosebit pisoiul gri-argintiu, cu boticul alb si guleras. Era cel mai dragalas! (Exact la fel ca si cel din avatarul meu, apropo, pe care l-am desenat dupa micul Jasper)
Si la doua luni l-am luat acasa. S-a inteles foarte bine cu motanul meu. S-au jucat amandoi, s-au imprietenit, am avut spectacol. Asta mic credea ca asta-i ma-sa, si ala mare credea ca-i fetita. Intentionam ca mai incolo sa-i gasesc un stapan ca lumea. Mai intai cica a mers la o firma si apoi l-a luat acasa o fata, din cauza ca se agata cu ghearele de picioare si vroia numai in brate si le era frica sa nu-l calce. M-am intalnit dupa vreo luna cu Jasper si cu fata aia. Crescuse si ea imi povestea ca e jucaus si dragalas si ca doarme, tot asa, cu ea in pat. Apoi mi-a zis ca o sa plece si o sa-l duca acasa la ea la tara, ca e greu sa-l tina. Apoi n-am mai auzit mare lucru despre el. Intr-o zi, cand trebuia sa ne intoarcem din excursia de pe munte am vrut sa-l vedem, ca satul era foarte aproape si ea ne-a zis ca nu poate, ca trebe sa plece, bla-bla. Si am simtit ca ceva nu e in regula. N-am mai auzit nimic de el. :D Chiar imi venea sa plang in ziua aia. Pentru ca-l iubesc foarte mult pe Jasperica...:D
Sper ca totusi... e bine.