artemis_dida a scris:Oliver, fii si tu mai flexibil!!! daca erai baiat istet te duceai dupa aceea si o rugai sa te ierte, ii faceai voile daca era cazul..dar scapai basma curata! dar asa?! te-ai incapatanat si acum esti frustrat toata viata!! ...si suferi din cauza nedreptatii din invatamant cat toti elevii la un loc! omul nu este perfect prin urmare nici societatea pe care a creat-o nu este perfecta, de ce ceri imposibilul?! nu va exista scoala perfecta, iar varianta propusa de tine are si ea mari goluri. scopul omului este sa evolueze nu sa ajunga ca o primata, iar fara scoala acolo ajunge, si la scoala nu se duce din proprie initiativa pentru ca nu realizeaza necesitatea informatiei....ca sa-si dea seama ca scoala-i necesara ar trebui sa gandeasca matur la o varsta destul de frageda!!
Da , m-a iertat pina la urma , s-a dus mama la doamna profesoara , i-a dus ceva o punga de cafea eventual si ceva bani , a mai intervenit si domnul diriginte , si pina la urma m-a trecut.
Daca as fi numai eu , as zice sa da sint eu un caz special. Dar din experienta mea de viata pot spune ca este un caz global adica intr-o oarecare masura absolut toti elevii trec prin asa ceva. Adica am avut si prieteni care au trecut si ei prin asemnea chestii nu la fel de exagerate ca in cazul meu dar totusi au fost respinsi de sistem fara menajamente oricit de buni si capabili ar fi fost ei .
Daca imi permiteti as vrea sa povestesc si ultimul meu conflict cu Scoala .
Cu doi ani in urma am vrut sa dau la un doctorat cu prezenta. Am vorbit cu un profesor si mi-a spus ca ar fi un loc liber in laboratorul de roboti mobili. Ca sa ma pregatesc pentru examenul de doctorat mi-a oferit o cheie de la laborator.
Acolo era... cum sa zic ... un fel de paradis al robotilor. Eu toata viata mea de mic copil am fost pasionat de roboti si am vrut sa-mi construiesc si eu unul. Acolo insa in acel laborator erau o gramada de roboti gata construiti. Erau acolo brate de robot , roboti jucatori de fotbal, si roboti exploratori. Unii dintre roboti erau defecti si nu mergeau . I-am desfacut bucati i-am reparat si i-am facut inapoi. Invatasem deja sa-i programez si deja stiam sa lucrez cu ei. Imi alesesem ca tema de doctorat , robotii jucatori de fotbal. Era ceva fantastic de sofisticat si de interesant sa faci niste roboti sa joace fotbal.
Am stat acolo o luna singur in laborator. Aveam cheie veneam cind voiam nu ma deranja nimeni era totul minunat. Aveam senzatia ca dupa ani si ani de chinuri in sfirsit ajunsesem unde imi dorisem dintotdeauna.
Dar asta era in vacanta de vara , in toamna insa a venit si examenul . Cu citeva zile inainte de examen ramasesem fara bani deloc. Nu mai aveam nimic de mincare in casa si vreme de doua zile n-am mincat nimic fiindca nu aveam nici macar o moneda. Mergeam prin oras si vedeam mincare , si imi era foame iar eu nu aveam bani nici macar de un covrig. Ajunsesem efectiv sa simt frica mortii de foame.
De asta cind am mers la examen ... imi era o frica teribila , fiindca daca eram respins eram terminat. Eu sint bilbiit , am un defect de vorbire , si probabil aceasta frica pe care o traisem cu citeva zile inainte m-a facut sa ma bilbii foarte tare la examen si era examen oral , nu scris.
Vazind ca nu pot vorbi , am vrut sa le arat aparatele pe care le proiectasem si construisem. Dar domnii profesori nici macar n-au vrut sa se uite. Nici macar nu m-au lasat sa deschid cutia sa le arat ! Aveam atitea proiecte construite concret iar ei nici n-au vrut macar sa se uite ! S-au uitat severi peste notele din timpul facultatii si mi-au spus ca nu ma pot primi la un doctorat cu prezenta. Daca vreau pot fi primit la fara frcventa (adica neplatit ).
Disperat le-am spus :
- Domnilor profesori dar eu din ce vreti sa traiesc ?
Iar comisia de porci universitari mi-a raspuns :
- Nu ne interesaza !
Cit voi trai n-am sa uit vorbele astea !
Trecusem prin prea multe mizerii ale vietii toate de acelasi fel. Oriunde ma duceam eu nu aveam dreptul la bani , nu aveam dreptu la viata nu aveam dreptu niciodata la nimic . Dar de data asta era prea de tot ! Adica o luna de zile traisem in rai si deodata fusesem azvirlit din rai in cel mai adinc iad.
Adica stiam sa desafac bucati un robot si sa-l fac la loc , stiam sa-l programez si ascultau de comenzile mele dar totusi nu am fost admis la doctorat !
In locul meu a ramas in acel laborator o fata studenta in anu 2 pe post de tehnician. Care nu se pricepea la nimic , n-avea nici o aptitudine tehnica , statea pur si simplu degeaba pe internet platita din banii statului. Adica uite cine ocupa un asemenea laborator extraordinar.
si uite cine este dat afara. Adica eu inginer cu 3 ani de munca , cu masterat , cu lazi intregi de aparate construite si nu sint primit dar o studentica in anu 2 , e imediat angajata. Nici macar nu arata bine ca sa zici ca asta ar fi fost motivul angajarii ei. Era urita si grasa , dar sistemul Rude-Relatii-Pile-Cunostiinte , functioneaza .
Acela a fost ultimul soc al vietii ca sa zic asa. N-am reusit sa depasesc acel moment.
Pe urma am fost la un interviu la Siemens. Am trecut cu bine de examenul scris iar la interviul verbal nu m-am mai bilbiit. Au fost impresionati de realizarile mele dar... eram imposibil de angajat.
Oricit de destept ar fi un om ... totusi ... nimeni nu angajeaza pe cineva care se crede mai destept decit Einstein ... ;)
Desigur societatea trebuie sa evolueze dar in ce directie ? Qvo vadis ? Incotro ?
iar ea poate fi obţinută 
iar ea poate fi obţinută