Fr0z3nasic3 a scris:Multe am mai auzit, dar inca n-am reusit sa ma minunez asa de tare ca aceasta data. Nu pot sa-mi imaginez ce legatura are dragostea cu religia. Poate doar in lipsa de logica a asa-zisilor credinciosi, care nu reusesc sa vada lumea in ansamblu din cauza nelipsitilor ochelari de cal.
nici eu nu merg la biserica mereu si nici logica nu imi lipseste dar cred in dumnezeu si mi-e greu sa ii ascult teoriile lui pe care le consider niste tampenii.chiar daca cred in Dumnezeu nu i-am cerut niciodata sa creada si el sau sa faca ce fac eu.i-am spus doar ca mi-ar fi placut sa fie asa.nu am incercat niciodata sa ii umplu capul che chestii despre religie.
Anca/Maria a scris:tu chiar parasesti pe cineva pt ca nu merge la biserica??
important e sa fie om bun..si daca e ateu ce?? sau trebuie sa le vorbeasca zilnic copiilor de Dumnezeu?? sunt multi oameni mai "credinciosi" decat cei credinciosi
probabil am eu o problema...mi-e greu sa accept viata mea alaturi de o persoana care nu da nici o importanta a ceea ce eu iubesc si in ceea ce eu cred...nu contrazic faptul de a fi o problema a mea si nu a lui...e dificil
Silentia lunae a scris:Eu zic sa-l parasesti. E inadmisibil ca el sa gandeasca cu capul pe umeri, sa refuze sa aibe prieten imaginar dupa legile caruia sa-si construiasca viata, e de neconceput in timpurile moderne sa nu accepte miorlaiala mistica si sa dea spaga la popi. Ca sa nu mai vorbim de copii! Sa creasca ei imuni la virusul religios!
Lasa-l, pana nu e prea tarziu ! :)
daca pentru tine credinta = miorlaiala mistica si spaga la popi probabil crezi ca credinta=ceea ce se intampla in biserica.
acest prieten imaginar cum il numesti tu m-a ajutat sa imi construiesc o viata de care sunt pe deplin multumita.
