rise_again a scris:forum e doar un forum cu useri si clone . asa - i
De ce nu useri multipli, de ce ii imparti in useri si clone?
Care-i diferenta ?
De ce suferim din dragoste?
Început de whitehope, Mie 1 nov 2006 · 191 răspunsuri · 26.035 vizualizări
`suferinta vine dupa o dragoste pura....daca u esti mental tare....ar trebui sa sti ca orice om sufera din dragoste[nu se va naste om sa nu sufere din dragoste]....si n-are rost sa fugi de ea....in dragoste sunt 2 finaluri:`fericire....sau moarte.....in viata te lovesti de lucruri care te vor darama....da asta-i viata....oricum mai bine sa te doara 5 masele decat sa suferi din dragoste
Suferim pentru ca suntem prea orgoliosi pentru a cere iertare, pentru a recunoaste atunci cand am gresit...Suferim pentru ca spunem "te iubesc" prea tarziu, si apoi ne intrebam de ce au devenit asa banale cuvintele astea doua...
Suferim pentru ca suntem prea oameni si nu constientizam decat tardiv, in amintire, ca n-am dat tot...
Editat Mar 8 iul 2008 23:25
Problema este ca nu putem sa iubim ca un maestru spiritual, pentru care toti oamenii sunt demn de iubit...
Atunci ego-ul nostru ar exploda. Nu am mai fi noi. Ne-am risipi in ceilalti de tot, pana la a ne sacrifica pe noi insine pentru Omenire. E utopic. Nu suntem dumnezei. Trebuie sa existe un echilibru. Iubirea de sine si iubirea de aproapele. Iar eu aici voi merge mai departe spunand ca singura persoana pe care o iubim suntem noi insine. Exista o cantitate de iubire in fiecare din noi, iar cea mai mare parte din ea se indreapta spre noi insine. Ea ne face sa ne ferim sa trecem strada prin trafic, sub forma de instinct de conservare, ea ne indeamna sa cautam diverse obiecte de vestimentatie prin magazine care sa ne faca mai interesanti in ochii celorlalti, sa ne luam masini tari, sa ne cautam partener(a) care sa arate bine etc. iar aici iubirea de sine se manifesta ca un soi de autovalorificare.
Acum, faza e ca din cantitatea asta de iubire pe care o are omul in el si care merge mai ales spre sine, el investeste din cand in cand in alte persoane. Se pune problema de ce?
Exista un altruism atunci cand ne place o gagica buna la un chef, este ceva gen "saraca fata, hai sa ma indragostesc de ea, ca e prea bunoaca biata de ea"? Evident ca nu. Evident ca ne place de cineva tot pentru a ne autovalida. Si atunci, pentru ca dragostea de sine sa se poata manifesta intr-un mod grandios, ne "indragostim", adica incepem sa curtam o persoana pentru ca vrem CA EA SA NE IUBEASCA. Sa o facem pe ea sa ne arate acea iubire pe care o avem noi insine pentru noi. Dar in procesul acesta se risca. Adica: investim iubire in exterior, intr-o alta persoana. Daca nu o putem face sa ne iubeasca si ea, am pierdut aceea iubire. E ca si cum pariezi si pierzi. Asta este mecanismul cand omul ajunge sa sufere din dragoste. Daca ar fi dragoste "adevarata", atunci nu am suferi. Pierderea e nasoala, trebuie sa te achiti de datorii, mananci vreme indelungata numai pufuleti, dar dupa un timp iti revii si iar joci. De data asta mai atent, mai tactic... :cry:
koyaanisqatsi a scris:Problema este ca nu putem sa iubim ca un maestru spiritual, pentru care toti oamenii sunt demn de iubit...Atunci ego-ul nostru ar exploda. Nu am mai fi noi. Ne-am risipi in ceilalti de tot, pana la a ne sacrifica pe noi insine pentru Omenire. E utopic. Nu suntem dumnezei. Trebuie sa existe un echilibru. Iubirea de sine si iubirea de aproapele. Iar eu aici voi merge mai departe spunand ca singura persoana pe care o iubim suntem noi insine. Exista o cantitate de iubire in fiecare din noi, iar cea mai mare parte din ea se indreapta spre noi insine. Ea ne face sa ne ferim sa trecem strada prin trafic, sub forma de instinct de conservare, ea ne indeamna sa cautam diverse obiecte de vestimentatie prin magazine care sa ne faca mai interesanti in ochii celorlalti, sa ne luam masini tari, sa ne cautam partener(a) care sa arate bine etc. iar aici iubirea de sine se manifesta ca un soi de autovalorificare.
Acum, faza e ca din cantitatea asta de iubire pe care o are omul in el si care merge mai ales spre sine, el investeste din cand in cand in alte persoane. Se pune problema de ce?
Exista un altruism atunci cand ne place o gagica buna la un chef, este ceva gen "saraca fata, hai sa ma indragostesc de ea, ca e prea bunoaca biata de ea"? Evident ca nu. Evident ca ne place de cineva tot pentru a ne autovalida. Si atunci, pentru ca dragostea de sine sa se poata manifesta intr-un mod grandios, ne "indragostim", adica incepem sa curtam o persoana pentru ca vrem CA EA SA NE IUBEASCA. Sa o facem pe ea sa ne arate acea iubire pe care o avem noi insine pentru noi. Dar in procesul acesta se risca. Adica: investim iubire in exterior, intr-o alta persoana. Daca nu o putem face sa ne iubeasca si ea, am pierdut aceea iubire. E ca si cum pariezi si pierzi. Asta este mecanismul cand omul ajunge sa sufere din dragoste. Daca ar fi dragoste "adevarata", atunci nu am suferi. Pierderea e nasoala, trebuie sa te achiti de datorii, mananci vreme indelungata numai pufuleti, dar dupa un timp iti revii si iar joci. De data asta mai atent, mai tactic... :cry:
Imi place mult cum si ce scrii, te-am urmarit si pe alte topicuri. No other comment ..
Suferim din dragoste pentru ca suntem oameni si sentimentele nu prea pot fi cuantificabile.
de prosti.
de tineri
S.M. Poupincourt a scris:de prosti.
Adica suferinta din dragoste e un pic masochista sau ceva asemanator?! 
da, ma rog, cred ca e mai corect ce a zis Sicilia, de tineri. Cand esti batran si suferi, e prostie.