Ne cunoastem de mult,de mici. El un simplu vecin de bloc,eu o pustoaica indragostita. Nici nu mai stiu cum a inceput totul,as spune,dar imi aduc perfect aminte camd m-a sarutat prima data.Am fost impreuna mult timp.
a fost primul barbat din viata mea, primul care m-a tinut in brate si m-a invatat multe,multe lucruri......de fapt am invatat impreuna. Este genul de poveste in care parintii mei nu sunt de acord,eu trec peste parerea lor,ne mutam impreuna,si incep si problemele:gelozie dusa la extrem,multe certuri si cuvinte urate,etc. Nu vreau sa va plictisesc dar sunt curioasa ce ati facut voi care va regasiti in aceasta poveste. Am facut totul pentru el,totul. In decembrie anul trecut ne-am despartit. Stau si acum in cadrul aceleasi usi pe care a inchis-o in urma lui,simt si acum mirosul lui in patul meu gol,eu am vrut sa ne despartim dar nu pot sa-l uit,formez tot timpul nr lui de telefon dar este plecat din tara si tel este inchis,nu mai exista posibilitatea sa ne impacam dar tot ma mai gandesc la al.mi-e dor de el,dar de ce daca m-ia facut atata rau?


