Oneiros a scris:De ex eu am acceptat sacrificiul, dar fapte bune nu am. Si epistola lui Iacov spune ca credinta fara fapte e moarta. Problema e ce faci cand forta pentru fapte bune nu mai ai. Ca atunci cand am avut cat de cat acea forta, am irosito cu fapte rele. Iar energia care o mai am mi-o sug cei care nu spun adevarul si nu iubesc, cei din familia mea, care sunt ipocriti. Deci vezi, uneori ajungi ca talharul de pe cruce. Sa nu mai poti face nimic, si toata viata sa fie un dezastru. Uneori, chiar si preotii spun ca nu mai pot face nimic, cum sunt cei greco-catolici. La catolici e o ierarhie a pacatelor, si se pare ca unele nu mai pot fi iertate (nu exista marturisire, cainta, iertare).
Oneiros, depinde ce intelegi prin fapte bune. De exemplu a nu minti, a nu fi ipocrit, a nu insela,... deoarece toata viata omul va avea aceasta ocazie si ispita, este o fapta buna, sa stii ca adevarul elibereaza dar este si o povara deoarece suntem asa pana murim, lipiti de rau. ,,Rom 7:19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Rom 7:21 Găsesc dar