cel mai nebun dintre paminteni

Creanga de magnolie

Dupa o luna intreaga petrecuta numai in racnetele infirmierilor de la spitalul de nebuni urmate de vaietele inspaimintatoare ale bolnavilor batuti acum mi-e frica sa mai scriu. Mi-e frica sa mai stau noaptea in fata unui calculator de parca as astepta in fiecare clipa sa racneasca cineva la mine. Acolo la gratii ajungi in halul ca ti-e fie frica sa te dai jos din pat noaptea sa mergi pina la baie. Pe mine nu m-au batut dar a intrat frica in mine.

Stiam ca asa este acolo. Am mai trecut odata prin asta si stiam dinainte ce voi pati. Stiam ca e imposibil sa mori acolo la gratii , caci in vremurile noastre nu mai este posibil sa fii un martir crestin autentic ca pe vremea lui Iisus fiindca acuma in loc sa te rastigneasca ei te injecteaza cu droguri care iti biruie incaptinarea si te fac pina la urma sa spui orice vor ei sa spui. Dar totusi m-am dus acolo pentru ca asa imi poruncise Dumnezeu. L-am intrebat inainte de lupta :

- Doamne voi reusi macar sa rezist pina la sfirsit ? Macar voi muri acolo in spital sau ce va fi cu mine ? Nu-mi voi pierde oare credinta acolo ?

- Ba da iti vei pierde si tu credinta acolo caci pina si eu cind ma aflam pe cruce am crezut ca m-a parasit Dumnezeu. Si daca Eu Hristosul am strigat de pe cruce

mi-am dat si eu seama zilele astea ca a intoarce celalalt obraz nu inseamna a te lasa lovit inca o data ...

Dupa consumarea scenei cu mingiierea politistului cu cartea , mi-au cerut iarasi sa merg cu ei. Eu am solicitat catuse pe miini altfel nu merg , ca sa se poata numi totusi o arestare , adica merg nu ca vreau eu ci merg impotriva vointei mele .

Mi-au pus catuse pe miini si imediat am ajuns la psihiatrie. Cu mantia colorata inca pe mine mi-am expus destul de clar punctul de vedere si am impartit foi tuturor medicilor si politistilor de acolo. Fiindu-mi frica de medici mai tare decit de politisti i-am amenntat oarecum ca am consultat deja un avocat si ca in mod sigur va exista un proces in justitie despre aceasta internare a mea , eu neconsiderindu-ma bolnav si o sa doresc sa contest in justitie diagnosticul medicilor , si refuz orice tratament. M-au pus sa semnez pe o foaie cum ca refuz internarea si refuz tratamentul fortat , apoi m-au bagat la gratii in pijamale.

Colegii de salon m-au denumit inca din prima clipa

A doua zi dimineata mi-au dat drumul dupa ce statusem o zi jumate legat , cam 15 ore. Nu-mi amintesc nimic despre prima vizita la comisia de expertiza , imi amintesc doar prima injectie. Stiu ca am fost totusi la o comisie ca nu se putea altfel dar e un gol complet in memorie despre acel eveniment. Mi-a spus mama ulterior ca vorbisem la comisie la fel ca Iisus zicind : Eu am scris si am publicat tot ce am avut de spus ca sa stie toata lumea, daca vreti sa stiti ce-i cu mine cititi ce am scris. Am oferit sefei spitalului cu o saptamina inainte toate scrierile mele. La fel si Iisus in fata lui Caiafa a spus

A doua zi am refuzat perfuzia si m-au legat din nou pina ce m-am hotarit sa accept si perfuzia fara legatori. Vreme de cinci zile am facut Greva Foamei cu perfuzii bagate in vena , nu-mi amintesc prea multe din acele zile decit o suferinta puternica psihica , era ceva la fel de dureros ca atunci cind aveam probleme cu Nina si ma zbateam cu gitul in streang sa ma sugrum cam asa incercam acuma sa ma sinucid prin nemincare ,dar stiam ca va fi o suferinta inspaimintator de lunga si chinuitoare. Nu pot spune ce efect au avut injectiile acelea asupra mea decit ca nu-mi amintesc nimic din acele zile decit senzatia de suferinta psihica foarte puternica si rugaciunile disperate la Dumnezeu sa ma scape din chinul acesta.

Mama a venit la trei zile dupa internarea mea si i-am cerut sa-mi aduca un avocat si sa deschida proces in Justitie impotriva spitalului. Asta iarna nu putea deschide proces fiindca ma adusesera parintii si ar fi insemnat sa intre la puscarie si parintii impreuna cu psihiatrii in cazul cistigarii procesului. Dar acum parintii nu fusesera implicati si erau liberi sa deschida procesul impotriva spitalului pentru a contesta diagnosticul

oliver a scris:

Ar fi trebuit nu-mi pese de mama si s-o urasc conform invataturii crestine.-

conform celor 10 porunci iubesteti aproapele....daca mama ta nu este aproapele atunci cine?

Era preferabila sinuciderea decit sa intru in dementa adevarata caci acolo innebuneam de-a binelea. Acolo in spital nu se poate sa mori dar se poate innebuni.

Adica acolo chiar daca nu esti bolnav mediul acela te imbolnaveste.

Este un mediu foarte agresiv si coroziv psihic la care eu fiind mai sensibil nu rezistam simteam ca imi pierd mintile. Mereu se aud zbierete poruncitoare , la fiecare 5 minute racneste un gardian la un bolnav si la fiecare jumatate de ora un bolnav este batut cu urletele si zbieretele aferente.

sinuciderea este un pacat conform caruia ajungi in iad si sufletul vesnic va putrezii acolo....deci sinuciderea nu este o solutie....daca tot crezi ca esti profetul domnului de ce nu iei decizii logice , tu nu te poti compara cu Isus ,el a facut multe pentru omenire,el a dat speranta,el a inviat oamenii din morti si insusi pe EL s-a inviat

mediul te imbolnaveste mai tare doar daca nu acceptii ceea ce esti si ca ai o anumita problema ce trebuie tratata,cand auzii voci si crezi ca esti trimisul d-lui pe pamant esti schizofrenic -eu macar recunosc ca am probleme psihice si stiu ca daca nu ar fi tratamentul probabil ca acum as fi moarta.......si plus gardianii nu se poarta asa....depinde...atata timp cat nu deranjezi nu se poarta nimeni urat cu tine,eu una stateam si ma jucam carti cu gardianii spuneam bancuri ,ma uitam cu ei la meciuri si staeam la barfa o gramada

just...you a scris:

sinuciderea este un pacat conform caruia ajungi in iad si sufletul vesnic va putrezii acolo....deci sinuciderea nu este o solutie....daca tot crezi ca esti profetul domnului de ce nu iei decizii logice , tu nu te poti compara cu Isus ,el a facut multe pentru omenire,el a dat speranta,el a inviat oamenii din morti si insusi pe EL s-a inviat

mediul te imbolnaveste mai tare doar daca nu acceptii ceea ce esti si ca ai o anumita problema ce trebuie tratata,cand auzii voci si crezi ca esti trimisul d-lui pe pamant esti schizofrenic :( -eu macar recunosc ca am probleme psihice si stiu ca daca nu ar fi tratamentul probabil ca acum as fi moarta.......si plus gardianii nu se poarta asa....depinde...atata timp cat nu deranjezi nu se poarta nimeni urat cu tine,eu una stateam si ma jucam carti cu gardianii spuneam bancuri ,ma uitam cu ei la meciuri si staeam la barfa o gramada

a fi legat de pat si macelarii sa bage injectia cu forta in tine e ceva groaznic. E un viol , o calcare in picioare a vointei mele si a demnitatii mele de om. Eu nu vreau tratamentul acela ! E otrava.

Daca tie iti place tratamentul e problema ta , dar eu daca nu vreau atunci de ce sa-mi fie facut cu forta tratament ?

Am si eu problemele mele psihice ca orice om dar tine cont ca eu nu aud voci si nu am halucinatii . Am scris 1300 pagini in care am explicat cit am putut de bine cum e comunicarea cu Dumnezeu. Nu aud nici o voce. Imi imaginez o voce a mintii. Si e o diferenta mare intre "a auzi voci" si "a-ti imagina ce ar spune Dumnezeu"

Cit despre gardieni buni ;) si mediu placut in spital :) inseamna ca nu ai fost la gratii. :)

Am plins o gramada dupa patura aceea si m-am rugat la Dumnezeu sa faca o minune si sa-mi lase macar patura aceea , ultimul semn a ceea ce fusesem eu odata , ultima ramasita din Imparatul Lumii. Parul era tuns , crucea de la git am ars-o , incetasem lupta definitiv la porunca lui Dumnezeu si bateam in retragere complet complet in fata psihiatrilor , desi la inceput eu ii atacasem spiritual de unul singur , insa acuma cedasem lupta. As fi vrut macar sa ramin cu patura aceea. S-a milostivit Dumnezeu de rugacunile mele incit dupa ce s-a schimbat tura m-am rugat de alti infirmieri care mi-au dat pina la urma patura. S-au uitat la mine foarte mirati ca dau asa o mare importanta la acea zdreanta de patura murdara aruncata pe jos pe care o calca toata lumea in picioare , crezindu-ma probabil nebun. Am impaturit-o asa uda cum era si am ascuns-o fericit subt patura.

Dupa citeva zile de la incetarea Grevei Foamei a venit si mama pe la mine. Era inca foarte bolnava palida si trasa la fata cu miini tremurinde , semnase pe propria ei raspundere iesirea ei din spital ca sa poata veni la mine. Arata asa de rau incit mai degraba era ea martirul decit eu. Imediat la interventia mamei am fost mutat intr-o rezerva o cameruta separata unde eram oleaca mai ferit de mediul agresiv al spitalului. Racnetele infirmierilor si bolnavilor se mai auzeau dar totusi dincolo de o usa inchisa , si era mare confort usa aceea inchisa.

Medicii nu stiu daca-si pot da seama ce rau este mediul acela de spital fiindca la fiecare vizita totul pare linistit. De fiecare data inainte sa vina vizita. aveam senzatia ca sint Alice in Tara Minunilor cind trebuia sa vina regina in inspectie si gradinarii vopseau repede trandafirii albi cu vopsea rosie ca nu cumva sa le taie capul regina. La fel si aici dupa ce toata ziua se bat unii cu altii adica infirmierii ii bat pe bolnavi ,si bolnavii se bat intre ei , dar atunci cind vine vizita trebuie sa para ca totu-i perfect si linistit. Orice conflict inceteaza , zimbesc toti si spun ca

asta e tristul adevar si asa a fost intotdeauna...

noi puteam sa facem cat de mult bine putem si sa ne traim viata cat de moral stim...

faptul ca ai fost legat in locul acelui care cerea tigari mi se pare un gest superb

dar gesturile habotnice de a te pune impotriva unui sistem e prostie pentru ca stii din start ca nu ai sorti de izbanda si totusi te pui: ba e chiar mandrie, mandria de a nu avea umilinta de a crede in puterea lui Dumnezeu ci in a ta si a incapatanarii tale

eu cred in ceea ce ai scris, chiar azi am mai citit ... tot azi am citit evanghelia lui iacob...e diferenta de atitudine intre tine si cum se purtau Iosif si Maria...ei asteptau cu rabdare si umilinta lucrarea lui Dumnezeu tu pornesti capos pe o cale a ta

de ce ?

cu respect si prietenie ,

Ella

Un om prost

Mi-am luat cartea si am plecat catre spital. Imi era frica , stiam ca e extrem de mare suferinta acolo in spital. Pe drum ma temeam ca nu ma vor primi si ca va trebui sa fac Greva Foamei afara. Era iarna si frig , ma gindeam ca va trebui sa-mi aduc sacul de dormit sa stau si noaptea in fata spitalului sa protestez impotriva psihiatriei. De data asta nu aveau nici un motiv sa ma interneze. Ma gindeam ca deocamdata oricum ma duc doar la o discutie cu medicii. Ce va fi voi mai vedea.

Am ajuns acolo. Doctorita care imi citise cartea nu era . Ailalti medici nu stiau nimic despre mine. Am spus unui doctor oarecare ca vreau sa fac Greva Foamei in semn de protest impotriva Genocidului de la Socola si pentru Premiul Nobel. Doctorul a ris si m-a intrebat daca e vorba de Premiul Nobel pentru Pace , eu i-am zis ca nu , pentru fizica. M-a internat imediat fara alte discutii.

Ramine totusi culmea sa bagi dupa gratii un om pentru ca vrea Premiul Nobel sau pentru ca protesteaza impotriva Psihiatriei. Fiindca de data asta nu am mai facut nici o fapta antisociala nici macar una simbolica. Nu-am taiat nici o creanga , na-m lovit pe nimeni nici macar cu o carte simbolic. Si totusi m-au pedepsit imediat cu