oliver a scris:Eu cautam o femeie care sa aibe grija de mine ... asa ii ziceam uneori Ninei cind stateam noaptea in pat si o tineam in brate : Inger ingerasul eu ce mi te-a dat Dumnezeu eu sint mic tu fa-ma mare eu sint slab tu fa-ma tare , si-n tot locul ma freste si de rele ma pazeste...Asta era Nina pentru mine. Un inger trimis de Dumnezeu ca sa ma ajute.
Ai foarte putina experienta cu iubirea...si esti imatur din punct de vedere afectiv.Te agati de partenera,o idealizezi,o pui pe piedestal...si,cand nu se dovedeste capabila sa se ridice la inaltimea idealului ,a imaginii pe care ai creat-o despre ea,esti profund dezamagit...tinzi sa o demonizezi.
Credeam ca doar un adolescent mai reactioneaza asa...
Tu te-ai indragostit de o imagine,de o inchipuire...ai inventat-o pe Nina...
Pe Nina cea reala,nu poti s-o mai suferi....nu poti sa o accepti asa cum e...
Cea pe care o iubesti,este de fapt anima, ,,femeia din tine''.Femeia interioara(sau barbatul interior...)pot fi personaje foarte geloase,posesive,care sa distruga orice relatie...asta atunci cand aceste laturi nu sunt asumate...
Ai proiectat toate asteptarile,sperantele,visele asupra acestei femei,Nina,si ea nu este cea pe care o cautai...ai vrea sa o schimbi,ca sa se conformeze modelului din mintea ta,din tine...dar niciodata,nici o femeie,nu va putea face asta.
Trebuie sa-ti asumi atat barbatul interior(animus) cat si femeia interioara(anima).
Cei care au creeat aceste cuvinte,au considerat ca pentru un barbat ,exista anima,latura sa feminina neintegrata in constiinta de sine,dar nu si animus,pe barbatul interior,au presupus ca un barbat si-l asuma...(si NU vorbesc aici de orientari sexuale,sper ca integegeti asta).Eu contest asta...oamenii nu-si asuma cu adevarat nici latura feminina si nici pe cea masculina...doar cauta pe altii,asupra carora sa le proiecteze.
Nu spun ca nimeni,nu reuseste aceasta integrare a masculinitatii si feminitatii sale,ci doar ca prea putini o fac.
Oare intelegi ce vreau sa spun?

