innocent-gurl11 a scris:am ciit 1 si ultima pagina deci daca mai vrei sa te sinucizi sa sti k daca chiar ai vorbit cu Dumnezeu nu ti-a spus ca e pacat sa te sinucizi?sa iei viatza care ti-a dat-o el!?nu am citit biblia probabil o sa ma apuc peste 1 an -2 k acum am 15 ani dar la rligie am fost atenta.Nu te consider nebun...dar pur si simplu gandeste la faza cu sinuciderea iai spus lui Dumnezeu ca vrei sa te sinucizi?el ce parere a avut?
Acolo in spital Dumnezeu mi-a ceerut sa mor. Ca un martir. Am facut Greva Foamei si m-au legat de pat. Mi-au bagat in vena un ac si imi bagau glucoza printr-un tub. Iar Dumnezeu mi-a cerut sa rezist in acest protest pina la moarte. Adica mi-a cerut sa rezist legat de pat chiar si ani in sir daca este necesar. Dar n-am putut. E groaznic
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
M-au dus imediat sus la gratii. Acolo m-am intilnit cu doamna doctor Nita cea care a fost si la internarea de anul trecut.
- Oliver ! Da ce-i cu tine aici ? Ce s-a intimplat ?
- Pai am stat la o pestera in munti , am venit in Iasi sa mai cumpar niste lucruri , iar parintii n-au mai fost de acord sa-mi mai dea voie sa plec inapoi in munti , si m-au retinut cu forta , si m-o adus aici. Daca ma internati aici , o sa protestez cu Greva Foamei , si solicit sa ma legati de pat.
- Adica de ce vrei sa te leg de pat ?
- Pai daca nu ma legati de bunavoie atunci trebuie sa pocnesc un gardian si atunci o sa trebuiasca sa ma legati.
- Atunci poftim loveste in mine. De ce sa sufere personalul de paza ? Daca vrei sa bati pe cineva atunci loveste in mine , ca eu sint responsabila de internarea ta , nu-s vinovati gardienii cu nimic.
Am apucat-o de mina pe doctorita , si am zgiltiit-o oleaca de mina dar nu prea tare ci cam asa ca si cum ai da noroc , si i-am zis :
- Poftim , uite am facut un gest violent am fost agresiv , deci ai motiv sa ma legi.
- Imi pare rau da nu-i suficient. Nu mi se pare corect si nici nu este legal sa leg o fiinta umana de pat daca nu am nici un motiv serios.
- Ha . ha ! Ia te uita ce corectitudine in capul vostru ! Adica de pat nu poti sa ma legi , dar ca sa ma tii aicea la gratii prizonier asta se poate , nu ?
- Domnu Oliver , in maxim 72 ore ai dreptul legal la o comisie de expertiza care va decide daca ramii sau nu internat in spital. Deci comisia decide si nu eu.
- Bine o sa stau atunci nelegat de pat , sa vad ce zice comisia. Dar oricum pina atunci am sa protestez impotriva internarii mele prin Greva Foamei. Eu nu ma consider bolnav. Dumneata ai dreptul sa retii fortat aici doar pe cei care sint bolnavi psihic , dar daca eu nu sint bonav psihic atunci asta este o infractiune si un abuz complet ilegal.
- Domnu Oliver ! Nici un nebun nu-si da seama ca este nebun. De aia Legea confera medicului dreptul sa decida asupra sanatatii mintale a unui om. Prin urmare eu sint aicea reprezentantul Legii , si eu decid cine este sau nu bolnav. Iar eu consider ca tu esti grav bolnav psihic si ca trebuie sa urmezi neaparat un tratament. Asta este decizia mea in calitate de medic iar totul este absolut si perfect legal .
- Dar eu nu vreau sa iau tratament. Refuz tratamentul ! In cartea mea scrie ca este crima sa dai tratament psihiatric fortat unui om.
- Pe mine nu ma intereseaza ce scrie in cartea dumitale ! In cartea mea scrie ca este o crima daca nu-i dai unui bolnav medicamentele. Eu in calitate de medic nu am voie sa te las sa-ti irosesti viata. Esti bolnav si trebuie neaparat sa urmezi un tratament !
- Nu ! Nu iau tratament. Nu iau pastile ! Nu deschid gura , nu inghit nici o pastila. Ce o sa faci ? O sa mi le bagi pe git cu forta ?
- Nu-i nici o problema. Daca ma pui in aceasta situatie atunci iti prescriu un tratament complet injectabil.
- Sinteti niste criminali ! N-aveti nici un drept sa faceti asta.
- S-a votat lege in parlament ca avem dreptul sa dam tratament fortat impotriva vointei pacientului. Asa ca totu-i conform legii.
- Sa stiti ca voi face Greva Foamei in semn de protest.
- Esti liber sa faci ce vrei.
Pe urma am mers in salon. M-am asezat in pat. In pijamale de spital , la gratii. Eu omul liber din munti , care traiam acolo liber ca pasarea cerului incit ajunsesem ca animalul salbatic de nu mai sufeream nici macar sa ma apropii la o distanta de kilometri de oameni , intr-asa scirba si frica de lume capatasem , iata ca ma gaseam acuma inchis intr-o cusca cu 50 de nebuni. Regretam amarnic ca am parasit adapostul meu sigur din munti si ca venism in oras. N-as fi crezut ca pot fi prins cu atita usurinta. Dar in mod sigur a fost voia lui Dumnezeu sa ajung aici , nu stiu de ce dar prea usor a mers totul , prea imediat a venit politia de parca asteptau la usa . Si prea slab am fost in lupta cu tata. Nu-mi vine sa cred cit de slab am fost. E imposibil sa fiu chiar asa de slab. Cred ca Dumnezeu m-a facut sa fiu atit de neputiincios ca sa fiu prins si sa ma aduca aici la gratii. Si la urma urmei , El m-a trimis la Iasi . Eu m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea calculator sa pot scrie din nou , iar El mi-a raspuns : Vrei calculator ? Atunci du-te si ia-ti ! Pe cind iesisem din pestera si coboram la vale mi-a zis: Nu vei mai vedea niciodata aceste locuri ! Iar eu am ris de dinsul crezind ca glumeste. Cum adica sa nu mai vad niciodata aceste locuri , aici e casa mea , aici locuiesc. Cum adica sa nu mai vad niciodata aceste locuri ? E imposibil asa ceva. Orice s-ar intimpla oricum ma intorc aici. M-am legat foarte mult sufleteste de locurile acestea. Si oricum eu nu mai suport sa traiesc intre oameni , nu mai vreau sa stau in inghesuiala aia din oras , am claustrofobie sociala , ma sufoc intre oameni. Eu am nevoie de mult spatiu ca sa traiesc , m-am obisnuit sa traiesc asa in spatii deschise , spatii , mari enorme , ma simt in siguranta si in liniste numai atunci cind stiu ca nu-i nici un om in jurul meu pe o raza de citiva kilometri. Asa ma simt eu bine. In fata pesterii mele cit vezi cu ochii pina departe la orizont , nu-i nimic , nici o asezare omeneasca , nici un bec , nici un sat si nici un om nu tulbura linistea muntilor. Doar in spatele pesterii daca te urci pe virfurile de stinca se vede satul din vale , ingrijorator de aproape. Dar la urma urmei ii cunosc aproape pe toti oamenii din sat , si aceia nu-s oameni rai , ei ma lasa in pace. Dar tot ma tem de dinsii.
Si oare n-am motive sa ma tem de oameni ? Pai uite ce mi-au facut oamenii ! Uite unde m-au adus oamenii ! M-au prins ca pe un animal si m-au bagat aicea intr-o cusca , impreuna cu 50 nebuni care racnesc ca toti dracii. Nu doar parintii m-au bagat aicea , ci si vecinii de la bloc , iehovistii astia de alaturi au sunat la politie. Si de ce au sunat ? Fiindca ma cred nebun ! Aicea in oras toata lumea ma crede nebun . Dar acolo in satu cela de munte parca ma credea lumea mai putin nebun , fiindca ma puteau intelege altfel. Acolo in satul acela traiesc oamenii cu cerbul in curte , si de aceea ei mai pot intelege nevoia de libertate din sufletul meu , si chiar ma respecta pentru asta. Dar aici in oras nu traieste nimeni cu cerbul in curte ci traiesc toti bagati in custi supraetajate. Orasenilor lor li se pare nebunie faptul ca eu refuz sa mai traiesc intr-o cusca. Nici un orasean nu poate sa inteleaga de ce m-am bagat eu intr-o gaura de stinca pe-un virf de munte si imi place sa traiesc acolo mai degraba decit intre oameni.
Odata am iesit dimineata din pestera si am vazut un cerb care pastea iarba alaturi de pestera mea. Era un animal frumos , mindru si incoronat ca un rege al muntilor. A ridicat capul si m-a privit citeva clipe. Apoi a rupt-o la fuga in galop spre padure. Era atit de superb animalul acela cum galopa liber pe pajistea muntelui , imi dadea asa o bucurie sa-l privesc , o fiinta libera alergind liber printr-o lume lipsita de garduri. Asa imi doresc sa traiesc si eu precum cerbul acela. E oare o crima sa vreau sa traiesc intr-o lume lipsita de regulamente oficiale ? Acolo pe munte singura lege era doar vointa mea. Faceam orice voiam eu si acolo nu era nimeni care sa-mi zica Nu-i voie !
Toata viata mea inca de mic copil am fost chinuit mereu de oameni care mi-au poruncit ce sa fac. Acasa ma chinuiau parintii , la scoala profesorii , la servici sefii, poruncindu-mi mereu : Fa aia sau fa ailalta. Toti oamenii pe care i-am cunoscut au incercat sa ma subjuge si sa ma faca sa fiu sclavul lor. Dar acolo pe munte la pestera pentru prima data in viata nu-mi mai poruncea nimeni. Pentru prima data nu mai eram sclavul nimanui si eram propriul meu stapin. Era un confort psihic pe care pur si simplu nu-l puteam gasi nicaieri in alta parte decit acolo la pestera.
Prima zi a fost mai usoara , nu imi faceau inca tratament , fiindca eram programat pentru comisia de expertiza . Oricum timpul s-a dilatat enorm , o zi trecea extrem de greu. Imi era groaza sa stau acolo. Eu venind din pustietatea muntilor unde cit vezi cu ochii nu se vede nici un om si unde luni intregi nu ma intilneam cu nimeni eram obisnuit cu libertatea totala. Sa te trezesti asa brusc intr-o camera cu 50 nebuni e ceva greu de suportat pentru orice om , si cu atit mai greu pentru mine care veneam din pustietate. Dar ma straduiam sa nu-mi fie frica.. La urma urmei ce-mi pot face ? Nici chiar de tratament nu ma temeam prea chiar asa de tare caci la urma urmei cartea mi-e scrisa. Am spus tot ce-am avut de spus. De acuma pot sa ma si omoare ca nu-mi mai pasa. Au scapat deja 11 carti si le-a citit lumea. Daca eu mor aici o se descurce Dumnezeu sa duca cartea inainte. O sa-l puna poate pe Nicu sa aibe grija de carte sau cine stie la cine va ajunge . Chiar daca eu as muri cartea mea n-o sa moara. Deci nu ma mai tem ca ma vor ucide cu tratamentul. Fiindca pentru mine ar fi totuna cu moartea sa ajung sa nu mai pot vorbi cu Dumnezeu. Eram pregatit sa ma lupt cu ei in toate felurile posibile , incepind cu Greva Foamei si continuind apoi cu Greva Totala . Am citit prin cartile de psihiatrie despre pacienti care refuzind viata se retrag total in mintea lor adica refuza sa ma vorbeasca , refuza sa se mai miste si intra intr-o stare catatonica de imobilitate totala. Daca altii au putut face asa ceva atunci inseamna ca sint si eu in stare sa fac asta. Daca ma obliga la tratament fortat atunci ma voi retrage inauntrul capului meu ca intr-o ultima cetate a libertatii si voi trai liber in lumea viselor mele. Ce-mi pot face ? Pot sa-mi chinuie trupul dar sufletul meu e liber. Macar inauntrul capului meu am dreptul sa fiu liber ! Nu ?
Si de fapt la urma urmei ce dramatizez eu in halul asa ? O sa ma tina o vreme aici si dupa aia o sa-mi dea drumul ca doar n-o sa ma tina aici la infinit. Nu ?
Cind am mai gasit o clipa de liniste , noaptea , am intrebat pe Dumnezeu :
- Doamne , ce se intimpla cu mine ? De ce am ajuns aici ?
- Ti-a venit vremea. E timpul sa mori.
M-am cutremurat oleaca. Cind Dumnezeu iti zice ca vei muri inseamna ca asa va fi . Chiar urmeaza sa mor. Dar la urma urmei asta e. Sint soldat asta mi-e datoria , sa mor la porunca lui Dumnezeu. Daca El imi cere viata acum atunci trebuie s-o dau. Oricum nu am de ales. Oricum sint inchis aici si oricum urmeaza sa bage injectii otravitoare in mine.
- Totusi Doamne , de ce nu mi-ai spus dinainte ce voi pati ?
- Daca ti-as fi spus atunci nu tu mai coborai deloc de pe munte. Lui Iisus i-am spus dinainte cind si cum va muri pentru ca stiam ca el o sa asculte de Mine. Dar tu nu esti ca El , tie daca iti spuneam dinainte, fugeai de datorie.
- Nu-i prea cinstit. M-ai bagat intr-o capcana fara acordul meu. Nu mi-ai dat deloc de ales. Tu parca te laudai ca esti un Dumnezeu drept si ca dai intotdeauna dreptul de libera alegere celor cu care vorbesti. Unde-i libera alegere ?
- Pai , uite chiar acuma ai dreptul la alegere. A venit vremea sa dovedesti ca esti Fiu de Dumnezeu si Imparat al lumii. Acum ai apucat vipera de coada. Tine-o bine sa nu scape , si stringe-o tare de coada , fa-o sa te muste cit mai tare ca sa te ucida.
( Fac o paranteza aici sa povestesc ce-i cu vipera. Asta vara dupa ce ma certasem cu Nicu si cu familia lui , ma facusera prooroc mincinos , plecasem din casa lor si chiar alaturi de casa dincolo de pod am dat peste o vipera in iarba , era aproape sa calc pe ea. Era chiar vipera se vedea clar un v pe cap , si era un sarpe mare incolacit. Am ramas la un pas de ea si m-am uitat la ea multa vreme. Se uita si ea la mine sisiind. Am fost ispitit sa intind mina si sa iau sarpele in mina. Ca sa verific daca sint prooroc sau nu. Este scris in Evanghelie ca oamenii lui Iisus nu sint afectati de otrava sarpelui , Pavel asa a dovedit odata ca este om sfint , a luat o vipera in mina si n-a patit nimic . Eu ma laud ca sint mai mare decit Pavel. Deci eram ispitit sa verific. Daca mor atunci asta e, inseamna ca sint prooroc mincinos si nu trebuie sa creada nimeni in cartea mea , dar daca traiesc atunci inseamna ca chiar sint prooroc adevarat si ma duc cu vipera in mina sa i-o arat lui Nicu , sa-i zic : Uite , mai , vezi ca sint mai mare ca Pavel ? Am stat multa vreme in cumpana si m-am uitat la vipera aia , dar totusi n-am pus mina pe ea . Caci ma gindeam si la povestea cu Diavolul care ispitise pe Iisus zicindu-i
iar voi sinteti spectatorii :)