As vrea un sfat daca va rog frumos!

mirica a scris:

Da ai dreptate si sa ma fereasca cel de sus de asemenea suferinta daca voi lua o decizie ca fostul tau... atat ar mai lipsi sa ma despart de ea sa ma casatoresc cu alta si aia sa nu poata avea copii si sa fim nevoiti sa infiem unu si sa nu doreasca... defapt i-mi pun intrebarea daca eu as accepta sa infiez si de as mai sta cu ea...un lucru stiu sigur ca nu as vedea o viata de familie fara un copil.

iarta-ma ca am uitat sa spun ca fostul nu poate avea copii, cred ca e mult mai relevant acum.

Amarena a scris:

Dragut, stiu ca asa e, dar nu-i de-ajuns. Si imi confirmi temerile, sa inteleg? Ca nimeni n-o sa ma mai vrea cu doi copii? Si ca o sa vina la mine cu scuze inventate ca sa-mi dea papucii? )

Nu vreau sa te descurajez, dar va fi foarte greu...

Fara nici o legatura decat ca si expresie vreu sa-ti povestesc o intamplare:

Stii, japonezii, sunt extrem de politicosi au mereu grija sa nu-si jigneasca posibilii parteneri de afaceri...O data, la niste negocieri, o firma olandeza (olandezii sunt niste tipi foarte deschisi de felul lor) a propus un pret care in opinia japonezilor era de neacceptat. Delegatia japoneza a spus: "Ne este teama ca, in aceste conditii, va fi foarte greu sa semnam contractul". Acest lucru pentru toti japonezii inseamna: "Acest contract nu va fi semnat NICIODATA". Olandezii insa a interpretat "europeneste" afirmatia japonezilor, si au insistat ca sa se treaca in revista conditiile pentru a fi inlaturate obstacolele. Japonezii erau stupefiati deaorece, pentru ei, negocierea era terminata...Desi neintelegerile si confuziile au continuat dupa doua zile, olandezii plecau acasa, fara ca sa fi semnat contractul.

vina mea fata de viata este ca m-am ferit mereu sa iau hotarari, nu cred ca din lasitate, ci mai degraba din slabiciune si acum sotul meu ma umileste cu orice ocazie, nu mai pot

de ce nu pot sa-i spun , sa am o discutie decenta? de ce trebuie sa tipe mereu? cum sa procedez?

just be a scris:

aiurea....stii ce miar place...acum ca sunt rea asta e .. sa nu iti gasesti niciodata o fata care sa te lase profund impresionat sa iti placa felul cum arata precum si felul in care gandeste...in fine fiecare cu ale lui...u parca nu o judeci pe ea ci parca il judeci pe copil ca pur si simplu sa nascut si e o ''piedica ''intre tine si ea....

subscriu :D

femeia cu un copil e mult mai responsabila si mai matura in relatie.....de ce?simplu....pentru ca a invatat ca a iubi inseamna a darui(avind un copil-esenta iubirii)nu spun ca celelalte nu ar putea darui iubire....dar in multe cazuri trebuie sa treaca timpul pentru a putea intelege esenta iubirii-e o experienta.....

Sunt barbat si simt asta.....in legatura cu problema ta?.......a iubi inseamna a darui si a primi.....te atrage foarte mult?este simplu... de ce?.......pentru ca e responsabila in iubire...stie ce vrea.....poate sa fie cu tine sau fara.....si asta te face mindru.....te simti barbat......de ce are un copil?...pentru ca a iubit si iubeste......nu a pus fiinta ei inaintea iubirii...te apreciaza pentru ceea ce esti....."nu iti pune in circa copilul"...stiu ce simti......

Acum ramine de vazut?te poti ridica la iubirea ei?poti sa depasesti "ce spune lumea?"ai atita iubire pentru ea cum afirmi....sau e doar o atractie.....

multa iubire......

ps;in viata nimic nu e intimplator....

fie ca iubirea sa te calauzeasca

ma-o a scris:

vina mea fata de viata este ca m-am ferit mereu sa iau hotarari, nu cred ca din lasitate, ci mai degraba din slabiciune si acum sotul meu ma umileste cu orice ocazie, nu mai pot

de ce nu pot sa-i spun , sa am o discutie decenta? de ce trebuie sa tipe mereu? cum sa procedez?

ma-o,

in primul rind ar fi bine sa incerci sa iti schimbi atitudinea trairii tale din interior......sa simti iubire.....

umilinta e o incercare de a scoate ce e bun din tine....... foarte multa vreme ai-u fost nemultumiri si pretentii fata de barbati...(nu ma refer doar la sotul tau)........si aceste stari se simt....aceste lucruri sunt inradacinate....e o buba mai veche care acum isi arata roadele....si se rasfringe asupra sotului....

sotul tau iti trage un semnal de alarma asupra a ceea ce esti in interior........

nu fac filozofie.......dar vrem nu vrem suntem perceputi asa cum simtim......mai ales ca femeia se spune ca se bazeaza mai mult pe suflet....

multa iubire.....

mirica a scris:

ma deranjeaza trecutul ei... si anume copilul pe care il are si nu stiu daca o sa-l pot privi vreodata ca fiind ceva din familia mea... pe ea o plac enorm de mult dar nu pot trece peste aceste aspecte...

Vai de tine mai baiatule ...

Hai sa-ti dau eu sfatul cel mai cinstit si pe care probabil nu vrei sa-l auzi: Dispari din viata ei!!!!

Saraca a fost deja lovita de soarta ca sa aiba parte de un bou care o lasa cu burta la gura si apoi dispare. Se intimpla. Insa chiar nu e nevoie sa i se intimple sa dea de 2 ori in viata peste un nenorocit. Da. Am scris bine. Si sa ma explic:

Daca acum gandesti ca nu e copilul tau si nu-l poti accepta, ce o sa se intimple mai incolo cand ea isi va dedica energia cresterii copilului? Ce se va intimpla daca va exista si un copil al tau? O sa faci dieferente intre ei? O sa fii un tata bun pentru al tau si unul vitreg pentru celalalt? O sa chinui copilul ala nevinovat si deja lovit de soarta?

Nu esti cu nimic mai bun ca primul nenorocit din viata ei. Poate chiar mai rau caci primul macar si-a dat seama la timp si a disparut complet din viata copilului. Tu insa indeplinesti toate conditiile sa fii mai nenorocit ca el. Tu ai toate sansele sa nenorocesti si viata copilului si implicit si pe a mamei.

Eu zic ca la prejudecatile pe care le ai mai bine o lasi balta. N-o sa iasa nimic bun. Si e doar vina ta!!!! Tine minte asta!

Adio.

D-le Mirica , am citit ce s-a scris pe-aici si a sunt de acord cu toti cei care au incercat sa-ti bage mintile-n cap.Numai ca ,dumneata ai o mare problema:nu iesi din cuvantul mamei.Nu te-ar deranja,poate, ,,bagajul" potentialei cat o deranjeaza pe MAMA.Pai daca la varsta asta tot cu ea discuti asemenea lucruri n-o sa te mai insori niciodata.Sa stii ca,cordonul ombilical se taie la nastere,al dumitale....

Eu una nu te-as lua , de-ai fi poleit cu aur.

mirica a scris:

Te inseli mult in ceea ce ma priveste... i-mi doresc enorm o familie si mai mult un copil,o fetita...si puteti sa o numiti toti cum vreti la mine atitudinea mea... lasitate,egoism...nu ma sperie nici responsabilitatile care implica o relatie cu ea... efectiv nu i-mi place ideea de a creste copilul altui barbat...ce va e asa greu de inteles?? nu sunt genu care sa fuga de responsabilitati dar sunt genu care are fixu asta idiot si punct... si nu cred ca sunt singuru care gandeste asa s-au daca sunt asta e da nu mai bagati motive ca fug de responsabilitati s-au mi frica de un copil pentru ca i-mi doresc mult unul dar unul care sa fie al meu, poate am o gandire mai ciudata s-au gandesc gresit dar nu i-mi surade ideea ca cresc copilul altcuiva si punct...il plac dar doar atat nimic mai mult.

Si da albela ma sperie copilul ca nu e al meu ce ti se pare asa de anormal? adica nu ma sperie ma deranjeaza... de stiam ca are copil nici nu mai ridicam ochi la ea din moment ce sunt atatea femei fara un copil dar am aflat dupa o saptamana iar eu deja o placeam si acum o plac si mai mult si nu i-mi pare rau ca am cunoscut-o.

cred ca tampenie mai mare decat sa renunti la ea doar ca are un copil cu altcineva nu ai putea sa faci...gandestete ca nu toti au parte de un asemenea dar, sa se indragosteasca de cineva si sentimentul sa fie reciiproc...da, e deranjant si copilul iti sta pur si simplu in cap este ca un obstacol de care nu prea poti sa treci...daca aveai un motiv bun sa renunti mai ziceam dar asa in nici nu caz,nu te-a inselat,mintit si alte faze de care sa poti zice ca nu ai cum sa treci peste...o iubesti,te iubeste? ce ti-ai putea dori mai mult? ce ar fi daca ea ar veni intr-o buna zi la tine si ti-ar spune ca nu mai poate continua relatia din cauza ca esti orfan sau esti de alta religie,rasa etc (analogie ipotetica :D) gandestete ca poate intr-o zi o sa realizezi si o sa vezi altfel aceasta situatie si o sa iti dai seama cat ignorant ai fost ca te-ai despartit de ea dintr-o asemenea cauza ..sper sa nu fie asa

Fa bine si spune-i ce simti, asa o sa-ti faca vant pana nu se ataseaza mai tare de tine, si ea si copilul. Copilul daca are vreo 5 ani deja isi da seama ca familia lui nu e ca a celorlalti copii si se va atasa de tine din dorinta de a avea o familie normala si de a fi iubit, el va vrea un TATA, ceea ce tu CLAR ca nu poti sa fi. Daca nu-i sui acum ce simti pentru copil, instinctul ei de mama ii va spune si va suferi mai mult. Nici mama nici copilul nu au nici o vina ca au dat peste un magar si acum peste un egoist. Lasa-le si du-te!