Fragmente din cele petrecute asta vara in Iasi :
Am urcat treptele Mitropoliei . Mi-am imbracat cu patura mea colorata, adica costumul meu de calugar . Batea un vint turbat de-mi spulbera pletele si pelerina de calugar. Mi-am acoperit capul cu gluga si m-am asezat in genunchi tinind cartea mea in miini incit s-o vada orice trecator. Alaturi de mine mi-am pus cartonasul cu Greva Foamei pentru pacatele lumii. Am stat asa citeva clipe in liniste si incepusem chiar sa ma simt bine caci din Biserica se auzea o muzica frumoasa. Dar nici 10 secunde n-am apucat sa stau ca am simtit niste ghionturi in umar si o voce aspra si autoritara a strigat la mine :
- Ce-i cu tine aicea mai ? Greva Foamei ? N-ai voie aici !
Am intors capul si am vazut ca era paznicul Mitropoliei . I-am raspuns linistit :
- Eu am voie.
- Cine ti-a dat tie voie ? Ce ai autorizatie de la cineva ?
- Da , eu am autorizatie sa fac asa ceva. M-a trimis Dumnezeu aici sa fac gestul asta.
- Cine uai ? Cin’ te-o trimis pe tine ?
- Dumnezeu .
- Tu-ti mama matii de nebun ! Te-a trimis Dumnezau pe dracu ! Hai valea ! Iute ! Pleaca de aici pina nu ma infurii. Ma tu n-auzi ? Ma ! Scoala de aici ! Hai repejor sterge-o acuma cit te vad eu ca nu stau la discutii cu tine !
- Eu nu plec de aici. Fa ce vrei ca eu oricum nu plec de aici , am raspuns eu linistit.
- Da ce crezi ca faci aicea ce vrei tu ? Hai scoala ! Fuguta ! Ma ! Nu ma enerva ! Pleaca odata de aicea ca-mi ies din fire si dupa aia … sa stii ca schimbam foaia !
- N-ai decit sa schimbi foaia . Fa ce vrei , eu nu ma misc de aici .
- Ma omule ma ! Vino-ti in fire ma ! Tu nu pricepi ca n-ai voie sa stai aicea ? Uite daca ai o problema fa o cerere sa fii primit in audienta la Inalt Prea Sfintitu , daca vrei uite hai ca te ajut. Merg cu tine sa faci o cerere . Asa se procedeaza.
- N-are decit sa vina Mitropolitu aicea sa discute cu mine. De ce sa merg eu la el ?
- Doamne Dumnezeule ! zice paznicul facindu-si cruce . Ati auzit ce-a zis asta ? se adreseaza paznicul lumii ce se adunase in jurul nostru. Cica vrea sa vina Inalt Prea Sfintitu la el. Doamne Dumnezeule Mare ! Ce de-a nebuni pot fi pe lumea asta ! Da cine esti tu mai copchile ca sa vina Inalt Prea Sfintitu la tine ? Cine te crezi tu ?
- Eu sint Oliver. Si sint aici trimis de Dumnezeu sa spun oamenilor vorbele Sale.
- Ia asculta mai baietele ! Tu nu faci aicea misto din mine ! Auzi ma ? Nu faci misto de mine ! striga paznicul cu o voce sugrumata de nervi. Aicea e un lacas de cult , n-ai voie sa vii aicea sa tulburi oamenii .
- Eu nu tulbur cu nimic pe nimeni. Eu doar stau in genunchi si tac. Eu vad ca tu racnesti si strigi aicea in vreme ce eu stau linistit.
- Da tu nu intelegi ca n-ai voie aici ? Du-te in alta parte , unde vrei tu , numai nu aici.
- Aici mi-a spus Dumnezeu ca trebuie sa stau.
- Daaa ? Asa ti-a spus tie Dumnezeu ? Tocmai aici ? Pe treptele Mitropoliei ?
- Pai nu aici e casa lui Dumnezeu ? Asta e scara spre cer …
- Daca nu pleci imediat de aici dau telefon la politie si aia nu mai stiu de gluma.
- Poti sa dai telefon , poti sa faci ce vrei , ca eu de aicea de bunavoie nu plec.
- Daaa ? Ei las’ ca vezi tu puisor ! Ce amenda ai sa primesti tu… Ei las’ ca vezi tu !
- M-am lepadat de orice avere si de orice ban. N-am frica de nici o amenda.
- Las’ ca vedem noi ! Apoi paznicu scoate celularu : Alo ? Politia ? Avem un caz aicea pe treptele Mitropoliei . Va rugam sa trimiteti urgent o echipa de interventie ! Apoi pune inapoi telefonul in buzunar rinjind satisfacut . Ei baietele … las ca vezi tu ! N-ai vrut sa asculti de vorba frumoasa ? Las’ ca dai tu acuma de dracu !
Daca as spune ca nu imi era frica as minti. Imi era frica destul de tare . Dar am strins cartea mai puternic la piept si am plecat capul in jos zicind :
- Eu am implinit Voia Lui , si am facut intocmai ceea ce El m-a trimis sa fac. Fie cu mine ce va vrea Dumnezeu.
Apoi a venit un preot tinerel , grasut , foarte amabil si de treaba care m-a poftit la dumnealui in birou sa discutam. Se adunasera multi oameni in jurul nostru asteptind sa vada spectacolul unei arestari fortate , sa vada ce va fi cu mine cind vor sosi jandarmii. Dar preotul i-a convins pe oameni sa se imprastie zicindu-le ca asta nu-i o problema de competenta politiei . A spus multimii adunate acolo ca vom purta o discutie si desigur vom rezolva problema omeneste. Ca doar sintem crestini ! Sintem oameni ! Ne putem intelege ca oamenii nu-i nevoie chiar de asemenea masuri radicale !
Vazindu-l pe acel om asa de binevoitor si asa de amabil si de bine intentionat am hotarit sa merg cu dumnealui sa purtam o discutie ca intre oameni. Eu ca om care vorbesc cu Dumnezeu sint obisnuit cu sinceritatea absoluta si neconditionata pe care o impune comunicarea cu Dumnezeu. De asta eu nu m-am prins de viclenia ce o punea la cale amabilul preot. El cauta doar sa ma traga cumva deoparte dintre oameni incit sa ma poata lua politia pe ascuns fara sa vada lumea.
Am mers in birou la el si incep eu sa-i spun de legea pentru saraci , bilbiindu-ma eu pe acolo si straduindu-ma sa explic ca asa o lege ar face mult bine in lume , iar preotu m-a lasat sa vorbesc citeva minute pina cind a intrat paznicul si a zis :
- Au venit baietii ! Ce facem ? Il luam ?
Atuncea preotul imi spune :
- Domnule , uitati cum facem , depuneti cartea asta la registratura , completati un formular , apoi mergeti acasa si asteptati raspunsul nostru.
- Parinte, da nu intelegi ca de un an tot aduc foi aicea la voi ? Ce raspuns sa mai astept de la voi ca raspunsul mi l-ati dat deja. Eu am dat cartea mea Bisericii foaie cu foaie in trei locuri. Adica eu v-am dat deja cartea asta. Nu depun cartea asta la registratura fiindca eu am depus-o jos pe podeaua Bisericii alaturi de racla Sfintei Paraschiva. Vorbele lui Dumnezeu nu vor merge niciodata pe calea birocratiei . Ca doar asta-i carte de la Dumnezeu, nu de la mine. Ori ce crezi tu ca Dumnezeu are sa depuna Vorbele Sale la o registratura si sa completeze formulare ? Asa ceva nu va fi ! Niciodata nu are sa se intimple asa ceva !
- Imi pare rau , dar asa este procedura. Daca nu sinteti de acord sa va linistiti si sa mergeti acasa , atunci nu va putem ajuta cu nimic. Politia este la usa biroului meu . Ori mergeti acasa ori va iau politistii. Acolo in fata Bisericii oricum nu veti mai sta.
M-am si eu la dinsul cum se transformase deodata. Ce amabil era acolo intre oameni si ce aspru si autoritar este aici. Adica acolo afara de fata cu lumea zicea ca sintem oameni si crestini pozind public in postura de mielusel blind , iar aicea intre patru pereti cind nu ne vede nimeni , preotul se preface deodata in lup si ma da pe mina lupilor zicindu-le : Infascati-l baieti ! Hai ca eu l-am tras deoparte din turma ca sa-l puteti voi lua mai usor. Prin urmare am fost predat politistilor imediat fara alte discutii.
Cind am iesit din birourile Mitropoliei , m-am uitat spre treptele Mitropoliei gindind ca nu asa trebuia sa se intimple. Trebuia sa fiu luat de acolo si nu de aici. Trebuia sa fiu luat pe sus si nu sa merg de bunavoie. N-am respectat sfaturile lui Dumnezeu chiar intocmai. Dar cautind totusi sa le respect macar cit de cit , m-am pus in genunchi acolo pe treptele birourilor Mitropoliei si n-am vrut sa mai merg spre masina politiei. Ce nervi i-au apucat pe politisti ! Ce tipete si strigaturi si injuraturi ! Cum adica un om sa nu se supuna unui ordin direct ? Cum adica sa-i zica politaiul cuiva : scoala de jos si mergi la masina , iar el sa raspunda linistit : N-am incalcat nici o lege nu aveti nici un drept sa-mi porunciti nimic. Eu nu voi face ce-mi spuneti voi pentru ca eu ascult de o autoritate mult mai mare decit voi. Dupa ce au racnit o vreme politistii la mine incercind sa-si impuna autoritatea prin violenta verbala au trecut la violenta fizica m-au luat de miini si m-au tiriit pina la masina si m-au bagat inauntru injurind de nervi si furie .
M-au dus la Politia Municipala . Acolo m-au plimbat o vreme de la un birou la altul fiecare politai fiind foarte sever cerind o multime de date si completind formulare dar ... neavind absolut nimic pentru care sa ma acuze. Nu incalcasem nici o lege , nu facusem nici o fapta demna de vreo pedeapsa. In fiecare birou dupa ce afla politaiul despre ce-i vorba ma trimitea in alta parte zicind ca asa un caz nu-i de competenta lui sa decida. Situatia incepuse sa devina hilara si-mi venea sa rid de dinsii fiindca nu mai stiau ce sa faca cu mine. De acuzat nu puteau sa ma acuze de nimic , dar nici sa-mi dea drumul nu se putea. Fiindca eram descult , aveam barba , purtam pe umeri o patura si declarasem ca daca imi dau drumul ma duc imediat inapoi linga poarta Mitropoliei. Prin urmare eram un om care nu putea fi nicidecum eliberat dar nici acuzat de ceva nu puteam fi.
................................................
Eram acolo dupa gratii si venise dimineata dupa o noapte de cosmar . Rasarise soarele aruncind peste mine dungile de intuneric ale gratiilor. M-am dus la geam si ma uitam afara. Erau copaci era verde totul si fumos. Cintau pasarelele de dimineata. Era atita viata afara. Am apucat gratiile cu miinile si am simtit cum ma cutremur de groaza. Eu imi facusem planul altfel. Banuiam eu dinainte ca voi ajunge internat in spital dar nu-mi era prea frica de asta. Planuiam ca daca ma interneaza atunci o sa evadez si am sa fug in munti si ma fac pustnic . Dar nu ma asteptam sa ajung la gratii. Nu era logic sa fie asa. Acuma de aicea cum mai scap ? Am analizat problema inginereste . Chiar daca as taia o gratie cum ajung pina jos ? Usa de la intrare era fara clanta si fara cheie. Doar cu cartela electronica se deschidea usa. Iar accesul la mecanismul usii e doar pe dinafara. Sentimentul ca de aici nu se poate iesi era sufocant. Aproape ca simteam ca nu mai pot respira. Stateam cu miinile inclestate pe gratii privind lumea de dincolo.
.............................................................
E foarte greu sa declari asemenea lucruri unui psiholog , fiindca eram foarte constient ce consecinte pot avea. Vorbeam dar vorbeam cu o mare frica de propriile mele vorbe. La un moment dat doamna psiholog m-a intrebat :
- Da de ce te temi asa sa vorbesti ? Ce crezi ca-ti face cineva vreun rau ?
- Da ! Ma tem ca nu-mi veti mai da drumul niciodata de aici !
- Aici n-avem voie sa tinem pe nimeni mai mult de trei saptamini.
- Am auzit sus vorbe ca pe unii ii trimiteti in alta parte la Grajduri unde ramin definitiv. Si-am auzit ca acolo sint batuti bolnavii cu parul nu cu pumnii ca aicea. Mi-au spus oamenii ca aicea regimul este blind , acolo e groaznic.
- La Grajduri merg doar cazurile penale.
- Si eu de unde sa stiu asta ? Eu am auzit si eu zvonuri din ce vorbeste lumea.
- Apoi daca va luati dupa ce vorbeste lumea… Informati-va precis inainte de a vorbi .
................................................
Mi-a fost groaza cind au bagat acul injectiei in mine. Dupa ce mi-au facut injectia stateam in pat tremurind de incordare asa precum un om ce se stie muscat de vipera si stie ca moare. Asteptam sa vad ce o sa mi se intimple ? Ce o sa simt ? O sa-mi paralizeze trupul ? O sa adorm brusc ? Cum o sa mi se stearga mintea ? Ce o sa se stearga ? Daca as fi un prooroc adevarat ar trebui sa nu aiba efect otrava asupra mea. Este scris ! Aceia trimisi de Hristos nu sint afectati de otravuri . Este scris ! Nu trebuie sa mi se intimple nimic ! Nu trebuie ! Macar la o vipera mai are omul o sansa sa scape , isi taie omu rana ca sa singereze , dar aicea ce vrei sa-mi tai ? Fundul ?
......................................
Cit de jalnica este lumea asta moderna ! In alte vremuri martirii erau schingiuiti groaznic , batuti , taiati , zdrobiti , fierti de vii. Cum o sa ma compar eu cu aceia ? O sa ajung la portile raiului si-o sa zic : Stiti , nu va suparati am si eu trei injectii , torturat pentru credinta in Hristos … nu pot intra si eu la mucenici ? O sa rida tot raiul de mine. Adevarul e ca traim zile grele. Nu te mai omoara nimeni ca-n vremurile de alta data. Nu mai poate omul sa devina Sfint, fiindca s-a smecherit dracul. Dar si eu am fost fricos.
....................................
Ma pregatesc acum sa merg din nou in strada. Am rugat pe un prieten sa ma ajute in lupta mea . I-am zis uite eu stau in genunchi , tu imparti niste foi la oameni , hai sa fim macar doi ca sa luptam , tu esti cu papagalu , eu cu gindirea. Hai sa facem ceva. Hai sa urnim lumea asta. Dar el a raspuns ca nu vrea sa se amestece in povestea asta. I-am zis Mai omule ! Ajuta-ma ! Nu ma lasa singur. Eu sint bilbiit , nu pot sa vorbesc cu oamenii. Vezi cum vin politaii si ma tiriie pe strazi ca pe un infractor. Macar stai acolo pe-o banca sa am un martor sa-i pot da in judecata. Vezi ca ma inchide dupa gratii la nebuni si nu mai am nici un drept. Am nevoie de inca un om alaturi de mine. Dar el raspunde ca nu se baga. Si-mi zice ca nici un om nu se va baga in povestea asta. Fiindca toti sint formati cu o mentalitate inca din scoala din copilarie. Nu se poate schimba . Sta si trage linistit din tigara cu berea alaturi…zicind : Nimic nu voi face ! O sa ma duc in iad si asta e !
Adica trebuie sa ma lupt iarasi singur ? Nici un om nu vine sa-mi stea alaturi ? Daca un prieten care ma stie de-o viata de la gradinita si nu misca un deget sa ma ajute atunci inseamna ca nici un om nu va veni sa ma ajute cu nimic. Fie , mai oameni de nimic ce sinteti voi , daca asta-i voia voastra atunci tot singur am sa ma lupt si-a doua oara.
..........
Nu vroiam sa fiu crestin. Dar Dumnezeu nu mi-a lasat alta cale. N-am altfel cum sa zdruncin nesimtirea omeneasca decit prin aplicarea practica a crestinismului. Vor spune multi ca acesta e un crestinism prost inteles. Oare ?
