Ana Blandiana
Mi s-a spus să te caut
Și eu însămi nu voiam decât căutarea,
Nici măcar nu mă gândisem
Ce m-aș face cu tine
Dacă te-aș găsi.
Te-aș pune în pământ ca pe-o sămânță?
Te-aș hrăni ca pe-un animal domestic
Socotindu-ți foloasele blănii și cărnii,
Lînii și laptelui?
Sau, dimpotrivă, m-aș lăsa eu devorată
Ca de o fiară?
Sau ca printr-o pădure
M-aș rătăci cu spaimă prin tine?
Sau ca într-o prăpastie
M-aș lăsa să cad nebănuind adâncimea?
Sau ca într-o mare
M-aș îneca înmormântată în pești?
Mi s-a spus să te caut,
Nu să te găsesc.
***
Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
[..]
Pentru că între bine și rău
Va fi balanța din urmă,
Ci între a fi fost și a nu fi fost.