Prietenie-dezamagiri.Cum este cand iti pierzi prietenul cel mai bun?

“Cum este când îţi pierzi prietenul cel mai bun?” E rău, nu zic. E foarte rău. Dar cred că ce e şi mai rău, cu riscul de a devia puţin de la subiect, este să conştientizezi după ani întregi (trei, în cazul meu) că numai tu ai considerat o persoană ca fiindu-ţi prieten/ă, persoana în cauză fiind de o altă părere. Dezamăgirea e mare când îţi dai seama că prietenia cu care te îmbătai nici măcar nu a existat, şi tu ţi-ai pierdut un prieten care, practic, nici nu a existat. (ora înaintată mă face să filozofez mai mult ca de obicei, observ )

In adevarata prietenie nu exista spatiu si timp, un prieten pe care l-ai pierdut nu ti-a fost prieten niciodata.

da, asa e, dar tot te doare sa afli asta dupa citiva ani.

"Cum e cand iti pierzi prietenul cel mai bun"... delicios!

da asa este e foarte urat sa pierzi cel mai bun prieten cu care ai impartit totul..in ziua de azi e cel mai bine sa iti faci cat mai putini prieteni si aia sa fie doar pt a petrece un pic din timpul tau liber cu cineva la un drink la o discoteca la o plimbare in rest nimik mai mult si daca ai nevoie sa te descarci la cineva fao cu un parinte sau cu un frate o sora pentru ca tot familia iti este aproape la bn si la rau uneori ne este greu sa povestim ce avem pe suflet la unu dintre parinti si din aceasta cauza ne ducem la un prieten si o facem ca pana la urma acel prieten la care te-ai descarcat incepe si spune la altii ceea ce tu i-ai povesti si incepe sa te ia in ras ceva de genu..de asta e cel mai bn prieteni sai considerem doar niste amici cu care ne petrecem timpul nimik mai mult.