România
Roportal.ro

Certurile dintre parinti si copii

Început de deea_s, Lun 6 dec 2004 · 219 răspunsuri · 22.829 vizualizări

EiNsTeIn'S~SoUl1.586 mesaje#141
laurent-III-rd a scris:
Sa o asculti. :roll:

Ha! :jester:

Vai, de cate ori am auzit placa cu "ti-am creat toate coditiile pentru..."

Legat de chestia cu ordinea, curatenia, am fost mereu certata petru dezordinea mea ordonata. Eu una asa sunt, ma simt perfect confortabil in mijlocul unei camere unde, desi multe obiecte nu sunt la locul lor (sau nici macar nu au un loc al lor) totusi stiu in permanenta unde se afla. Insa dupa ce am parasit casa parinteasca, am avut o perioada luuuunga in care am refuzat sa mai fac ordine. Cred ca a fost modul in care am simtit eu sa ma relaxez dupa niste ani in care am facut ordine sub amenintari. Dupa un timp mi-am revenit, nici acum camera mea nu este prea ordonata, dar este intotdeauna dezordonata la un nivel rezonabil.

Tarcoaleeeee

Editat Vin 19 sep 2008 17:48

Abbie M.9.599 mesaje#142

Draga Ramona, ai riscat mult deschizandu-ti sufletul pe un forum; dupa cum vezi pe majoritatea ii doare in cot de problema ta si nu vor decat sa se laude cu elocventa lor. Te rog, nu ii lasa sa te intimideze; mi-aduc aminte ce insulte mi-am luat prima data cand am cerut un sfat pe un forum, dar asa e lumea, plina de oameni care se folosesc de altii pentru a se simti importanti. Daca ai invatat ceva din asta, probabil a fost faptul ca nu trebuie sa fii vulnerabila in fata celorlalti daca nu ai incredere in ei 100%, nici macar in familie. Dupa parerea mea, adevarul nu e tocmai roz, si anume ca uneori singura solutie e sa ridici un zid protector pentru a te apara de persoanele pe care le iubesti dar cu care nu te intelegi.

Din punctul meu de vedere, apropierea dintre parinti si copii nu poate exista cu jumatate de norma. Doar tu o cunosti pe mama ta; reflecta indelung asupra situatiei si iti vei da seama daca e posibil sau nu sa comunicati. Daca nu, nu iti mai bate capul degeaba. Puteti convietui in mod civilizat si fara o relatie apropiata. Pentru mine, cel mai greu lucru a fost sa nu stiu sigur daca puteam vorbi deschis cu mama mea; asa sunt multi parinti; te trateaza complet diferit in functie de starea lor de moment. Pe primul plan pentru ei sunt lucrurile materiale pe care trebuie sa ti le ofere, si pentru asta se streseaza extrem de mult, si uita de legatura sufleteasca. Nu e vina lor ca serviciul si grijile zilnice isi lasa amprenta asupra felului cum gandesc si se comporta, insa nu ar trebui sa-si descarce nervii pe tine. De asta cred ca nu trebuie sa-i condamni, dar nici sa te implici sufleteste si sa suferi. Stiu cum sunt criticile gratuite si cum e sa fii sacul de box al cuiva, la propriu si la figurat. Uneori parintii nu cauta decat pe cineva pe care sa isi descarce nervii si frustrarile.

Singura solutie e, repet, sa te distantezi. Accepta faptul ca situatia e temporara; mai ai cativa ani si o sa fii pe picioarele tale. 16 ani e varsta legala la care poti munci - e ceva extraordinar sa ai macar un pic de independenta si sa nu hotarasca altcineva si ce culoare are ultimul capat de ata pe care-l cumperi :blink:. Ai putea sa cauti o slujba care sa nu iti incurce programul scolar (mai depinde si de oferta de munca din orasul in care locuiesti). Asta ti-ar da posibilitatea sa stai departe de casa mai multa vreme. Parintii trebuie respectati pentru ceea ce le asigura copiilor - desi sa fim sinceri, e obligatia lor legala - si cred ca la randul lor te-ar respecta mai mult daca nu ai depinde in totalitate de ei, din punct de vedere financiar. Aveam aceeasi problema ca si tine in ceea ce priveste curatenia - nu ca m-ar fi deranjat cu ceva sa o fac, dar respingeam ideea pentru ca mi se impunea. Nu e mare branza sa faci asta in mod regulat; chiar te ajuta atunci cand ai acumulat multa tensiune.

Sfatul meu e sa te concentrezi asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat, cum ar fi viitorul tau. Stabileste-ti prioritatile in viata, sau cel putin pentru viitorul apropiat, si dupa o vreme vei vedea ca certurile de zi cu zi sunt doar nimicuri. Te ajuta enorm sa ai obiectivele tale, pe care sa nu le discuti cu nimeni, sau cel putin nu cu oameni care nu te inteleg. Nu te mai enerva; fii calma si ramai mereu cncentrata asupra lucrurilor pe care vrei sa le faci. Ignora pe cat posibil ceea ce se petrece in jurul tau cand esti acasa; evita orice discutie in contradictoriu. Fa o lista cu toate lucrurile de care te vei bucura cand ai sa locuiesti singura si pastreaz-o pntru tine. Nu iti arata indignarea cand ti se impune ceva nedrept; de multe ori parintii asta cauta, o reactie din partea ta, ca sa aiba o scuza sa-si dezlantuie dracii acumulati in timpul zilei. Nu lasa sa transpara nici cea mai mica urma de emotie; ai sa vezi cum se schimba situatia. Negociaza lucrurile in mod calm; nu ridica niciodata tonul. Stiu ca e greu si ca e nevoie de mult exercitiu, dar pacea ta interioara merita efortul.

Si nu in ultimul rand, iti recomand ca niciodata, niciodata sa nu iti deschizi sufletul in fata parintilor sau a oricui daca stii ca oamenii respectivi au ridiculizat candva trairile tale, au ras de tine cand sufereai sau nu te-au luat in serios. Daca au facut asta macar odata, lucrurile probabil nu se vor schimba si o sa ai mult de suferit, adica orice ce le spui se poate intoarce impotriva ta la un moment dat.

Iti urez multa bafta :pardon:

tinatina134 mesaje#143

[

Si nu in ultimul rand, iti recomand ca niciodata, niciodata sa nu iti deschizi sufletul in fata parintilor sau a oricui daca stii ca oamenii respectivi au ridiculizat candva trairile tale, au ras de tine cand sufereai sau nu te-au luat in serios. Daca au facut asta macar odata, lucrurile probabil nu se vor schimba si o sa ai mult de suferit, adica orice ce le spui se poate intoarce impotriva ta la un moment dat.

Iti urez multa bafta

Mi se pare prea drastic ceea ce ai enuntat aici.chiar tu spuneai ca de multe ori actionam sub imperiul unor sentimente de moment.asta nu inseamana ca,poate chiar in momentul urmator nu poti constientiza ca ai gresit si sa-ti schimbi atitudinea si sentimentele.

MAI DATI O SANSA PARINTILOR IMPERFECTI!

Abbie M.9.599 mesaje#144
tinatina a scris:
[

Mi se pare prea drastic ceea ce ai enuntat aici.chiar tu spuneai ca de multe ori actionam sub imperiul unor sentimente de moment.asta nu inseamana ca,poate chiar in momentul urmator nu poti constientiza ca ai gresit si sa-ti schimbi atitudinea si sentimentele.

MAI DATI O SANSA PARINTILOR IMPERFECTI!

Corect, suna destul de drastic. Dar fiindca a spus ca are parte de certuri in fiecare zi, deduc ca situatia e destul de grava, si m-am gandit ca o schimbare de atitudine ar putea sa o ajute sa iasa din acest cerc vicios. In momentul in care atmosfera din familie nu iti ofera stablitate emotionala, ultimul lucru pe care vrei sa-l faci e sa fii vulnerabil. Am invatat asta din numeroase cazuri, nu doar din al meu. Incredrea mai trebuie si castigata. E absolut oribil sa-i spui cuiva tot ce ai pe suflet, pt ca in momentul respectiv pare sa te asculte rabdator, ca dupa aceea sa rada ani de zile, uneori chiar de fata cu alte persoane, de ce i-ai spus intre patru ochi. Eventual are sa-ti spuna "du-te la doctor", asta pentru ca majoritatea adultilor nu vad problemele adolescentilor ca fiind reale, ci doar niste mofturi. Au uitat cum e. Platesti facturile? Nu. Chiria? Nu. Ai grija zilei de maine? Nu. Pai atunci n-ai de ce sa te framanti; nu conteaza ca esti o fiinta umana, cu intelect si sentimente, si ca treci prin stari cat se poate de diferite in fiecare zi. Acum ca ma gandesc la context ai dreptate, ceea ce am scris suna absurd - voiam de fapt sa ma refer la cazurile in care s-a intamplat in mod repetat asa ceva, si m-a cam luat valul si a iesit pe dos. Raman insa la parerea ca nu trebuie sa faci confidente cuiva daca nu exista o incredere completa.

tinatina134 mesaje#145

Pe de alta parte,pentru o schimbare de atitudine trebuie intai sa constientizezi ca ai gresit si ca trebuie sa te schimbi.

Lucruri pe care intr-adevar putini parinti sunt dispusi sa o faca.

chiar daca incearca cineva sa le deschida capul,se uita strimb la acea persoana.

Xylia29.291 mesaje#146
Jet Black a scris:
OMG!!!!!!!! Exact asa zicea tata,mai precis "ti-am creat toate conditiile".

Asta seamana cu ce ziceau comunistii :P .

cicimorar19 mesaje#147

Copilul nu are dreptul sa se joace numai cu ceea ce vrea sau sa se imbrace numai cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar trebuie pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind neascultare si obraznicie. Sigur unii vor comenta dar de la neascultare pornesc proastele obiceiuri si viciile. Da da.

Angel.22.084 mesaje#148
cicimorar a scris:
Copilul nu are dreptul sa se joace numai cu ceea ce vrea sau sa se imbrace numai cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar trebuie pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind neascultare si obraznicie. Sigur unii vor comenta dar de la neascultare pornesc proastele obiceiuri si viciile. Da da.

Ce spui tu are o uşoară tentă de comunism.

Copilul are dreptul să se joace cu ce vrea el şi să se

lidia_12343.834 mesaje#149
cicimorar a scris:
Copilul nu are dreptul sa se joace numai cu ceea ce vrea sau sa se imbrace numai cu ceea ce doreste la un moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar trebuie pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind neascultare si obraznicie. Sigur unii vor comenta dar de la neascultare pornesc proastele obiceiuri si viciile. Da da.

e nici chiar asa... :spiteful:

tinatina134 mesaje#150

daca vrei sa cresti un copil cu vointa proprie anihilata si cu cea mai scazuta stima de sine,asa sa faceti.

si cand dresezi un animal iei in considerare ce-i place si la ce este talentat,darmite la un copil.

dar daca vrei un copil care toata viata sa fie legat de parinti...e o cale buna.

cicimorar,intra la sectiunea psihologie si citeste despre"parintii impostori".se pare ca degeaba isi bat unii gura pe acolo... :serenade:

....sau e o gluma?

← Înapoi la Copii