Certurile dintre parinti si copii

Imi dau si eu cu parerea pentru ca am copil si ne intelegem foarte bine, desii nu stiu cat de bine procedez.

Cred ca un copil are foarte multa nevoie sa discuti cu el, si mai ales sa-l asculti.

Cel putin asa am observat la al meu, pentru ca imi zice ,, Mami hai sa mai stam de vorba". Atunci las tot pentru ca ma gandesc ca-l framanta ceva. Uneori sunt obosita de mi se inchid ochii dar niciodata nu-i refuz asta.

Chiar daca pot parea lucruri lipsite de importanta pentru un adult, cum ar fi diferite evenimente care se intampla la scoala ma gandesc ca pentru el pot fi lucruri importante deoarece e lumea lui. Si sincer e chiar placut .

Pentru cei care sunt copii, spunti-le parintilor sa va asculte ce aveti pe suflet, spuneti-le ca trebuie sa-si faca timp pentru asta. Spuneti-le cand va ranesc, cand ceva nu va convine. Intrebati-i direct: Acuma daca m-ai ranit ce problema am rezolvat ? Dar nu cereti explicatii cu ura sau pentru a-i rani la randul vostru, ci chiar in modul sincer de a afla. Si un copil isi poate ajuta parintele sa vada unde greseste. Totul e sinceritatea de ambele parti. Eu i-am zis copilului : Mie imi spui asa cum gandesti, nu imi spui ceva iar tu gandesti altceva, nu trebuie sa-ti fie frica pentru ca nu e nici o problema.

Ce-i mai place baiatului meu e faptul ca-i explic. Niciodata nu-i cer sa faca un lucru fara sa-i spun de ce consider eu ca e bun acel lucru in sine. Dar ii spun ca e parerea mea si il intreb : Tu ce crezi, care e punctul tau de vedere ?

Intotdeauna tin cont si de parerea lui.

Adica daca parintii va cer sa faceti ceva cereti-le sa va explice de ce, si spuneti-va punctul de vedere.

Nu stiu daca va ajuta sau cat e de bine din punct de vedere educational, dar noi ne intelegem foarte bine.

Felicitari. Copiii mei sunt mici si incerc sa instaurez un raport deschis, fara sa le induc teama de pedeapsa, incerc sa-i fac sa se exprime fara teama, cu unul e mai usor, dar celalalt e introvertit si "ia pozitia mutului". Nu disper, o sa perseverez...

Cand m-am plans unei doamne mai in varsta ca Andrei nu imi mai spune chiar tot,in schimb are discutii libere cu bunica,mi-a replicat ca,daca vreau sa aiba incredere in mine ,trebuie sa-l ascult tot timpul,nu doar cand mi se pare mie ca ar trebui...si cand vorbeste prostii,si cand fabuleaza,si cand spune lucruri serioase,etc.Astfel,ca...am pus in practica...si ce-mi aud urechile saptamana trecuta?Bancuri cu Bula...despre sex.Daca nu l-as fi lasat sa-i turuie gura vrute si nevrute,as mai fi aflat eu cat si cum stie?Nu.

GinGin a scris:

Cand m-am plans unei doamne mai in varsta ca Andrei nu imi mai spune chiar tot,in schimb are discutii libere cu bunica,mi-a replicat ca,daca vreau sa aiba incredere in mine ,trebuie sa-l ascult tot timpul,nu doar cand mi se pare mie ca ar trebui...si cand vorbeste prostii,si cand fabuleaza,si cand spune lucruri serioase,etc.Astfel,ca...am pus in practica...si ce-mi aud urechile saptamana trecuta?Bancuri cu Bula...despre sex.Daca nu l-as fi lasat sa-i turuie gura vrute si nevrute,as mai fi aflat eu cat si cum stie?Nu.

Da, asa e . Si daca iti spune si daca nu-ti spune un parinte trebuie sa fie constient ca oricum cpilul lui tot gandeste lucrurile respective. Daca nu accepti sa ti le spuna inseamna tu ca parinte ai o problema. Dandu-i libertatea de exprimare se simte si el mai important iar exprimandu-te si tu sincer fata de el, dar fara sa-i impui ajunge sa ia singur decizia corecta. Doar am fost si noi copii si stim, una e sa ti se impuna sa faci un lucru alta e sa-l faci din proprie initiativa.

Dar lasandu-l sa spuna ce gandeste poti stii multe lucruri care il framanta, pentru ca nici noi ca parinti nu facem totul perfect si asta il poate influenta.

Un_gand a scris:

Daca nu accepti sa ti le spuna inseamna tu ca parinte ai o problema.

Ei...nu-i vorba ca nu le accept.Vorbeste mult,ca o moara stricata, cand se porneste,piticii mici incep si ei , si capul meu .Cand e unul singur,altfel merge treaba...e mai usor de ascultat.

GinGin a scris:

Ei...nu-i vorba ca nu le accept.Vorbeste mult,ca o moara stricata, cand se porneste,piticii mici incep si ei , si capul meu .Cand e unul singur,altfel merge treaba...e mai usor de ascultat.

E chiar simpatic, sa-ti traiasca. Daca turuie e clar ca el se simte ca poate sa faca asta. Asa e, eu am unul, e mai usor.

Eu ma cert tot timpul cu bunica. E genul de baba greu de suferit. Si nu stie romana ( numai ebraica ) asa ca eu o injur de toti dumnezeii, asa romaneste Deobicei o las sa vorbeasca singura....

Herodias a scris:

Eu ma cert tot timpul cu bunica. E genul de baba greu de suferit. Si nu stie romana ( numai ebraica ) asa ca eu o injur de toti dumnezeii, asa romaneste Deobicei o las sa vorbeasca singura....

Si te lauzi cu asta?

GinGin a scris:

Astfel,ca...am pus in practica...si ce-mi aud urechile saptamana trecuta?Bancuri cu Bula...despre sex. Daca nu l-as fi lasat sa-i turuie gura vrute si nevrute,as mai fi aflat eu cat si cum stie? Nu.

Intrebarea este daca il lasi sa spuna orice, nu exista riscul sa spuna bancuri cu Bula si cu sex, si in prezenta altor adulti care vin in vizita?

Eu cred ca anumite limite trebuie stabilite, respectiv sa stie ca intr-un fel se poarta si vorbeste cu colegii, si altfel cu adultii.

Nu.Nu spune orice.De altfel e si cam introvertit,si mie mi se pare o dovada de incredere cand vrea sa-mi povesteasca una si alta.Abia deschide gura in prezenta altor adulti...iar in prezenta copiilor se desfasoara,daca sunt numai ei.

Are limite,ca altfel