Spetile intinse de un verde aprins de primaveril imi aduc amintiri, anumite piese imi trezesc iarasi amintiri din respectivele perioade in care le ascultam frecvent, mirosurile creaza stari placute, dupamiaza de vara torida cand soarele intra in camera printr-o crapatura, ma duce cu gandul acasa, iar visele apar odata cu apusul unei perioade intens traite.
Tristetea ma face sa ma duc pe teritoriul celor visatori, si visez cu ochii deschisi chiar si cand scriu sau...cand vorbesc cu celalalt EU, uneori este de ajuns un singur gest, cuvant, imagine, miros, pentru a crea un lant de vise, imagini si imaginatie pentru o clipa sau pentru cateva zile bune...dupa care dispar brusc fara sa imi dau seama.