Daca ai iubi pe toata lumea, s-ar gasi cineva sa te iubeasca si pe tine.Daca nu iubesti pe nimeni pentru ca ai impresia ca nimeni nu te iubeste, o sa ajungi sa nu fi iubita de nimeni.
Viata nu-i o fatalitate, o influentam si noi prin atitudine.
Recunosc ca ai dreaptate,si dak iubesti dragostea se intoarce la tine,nu neaparat de la persoanele care le iubesti...oare ma determini sa imi schimb parerea asupra definitiei iubirii?
nu stiu daca este posibil sa iubim pe toata lumea. teoretic orice este posibil, dar cum se poate experimenta aceasta stare in viata de zi cu zi, personal nu imi este clar. daca intelegem acest lucru ca altruism, da, atunci putem sa fim atenti cu, si gata de a ajuta pe, toti cei cu care relationam, personal sau social. insa sa putem iubi pe toti cei care formeaza micro- si macrocosmosul lumii noastre, este un deziderat de sorginte crestina, pe care eu nu il cred posibil. in fine, asta nu inseamna ca se si poate intimpla asa ceva, dar eu am anumite rezerve in aceasta privinta, rezerve care tin de psihism si psihologie.
daca veti cauta pe Wikipedia termenii grecesti referitori la iubire, veti descoperi (daca nu cumva stiti deja) existenta a 4 termeni: eros, philia, storge si agape. nu vreau sa detaliez acum intelesul fiecaruia (puteti citi si voi explicatiile), vreau doar sa subliniez ca iubirea are trasaturi diferite functie de "obiectul" iubirii. cert este, dupa parerea mea, ca iubirea autentica exista intr-un singur caz, atunci cind cei doi parteneri au aceeasi structura psihica si emotionala. cumva este sinonimul acelei expresii "sufletul pereche", in sensul ca ceea ce il caracterizeaza emotional pe unul din parteneri, ii este propriu si celuilalt, iar ceea ce il defineste ca structura psihica pe unul dintre cei doi, va fi si natura psihica a celuilalt. si doar in astfel de conditii se poate infiripa iubirea plenara, iubirea impartasita, iubirea autentica dintre o femeie si un barbat.
cind spuneam ca nivelul de dezvoltare al cunoasterii unei societati, defineste starea de fapt care ordoneaza existentele membrilor ei, ma refeream exact la aspectul nebuloasei care domneste in constiintele noastre vis-a-vis de teme, atit de importante pt. viata personala, precum este iubirea. si atita timp cit nimic din cunoasterea pe care o capatam de cind sintem prunci, nu se refera la psihismul starilor si trairilor noastre, va fi normal sa nu intelegem (si sa nu ne intelegem) ce defineste, ce sint si cum trebuiesc experimentate toate aceste trairi.
din pacate doar experimentind, si de cele mai multe ori suferind, putem sa ne lamurim asupra a ceea ce inseamna si cuprinde iubirea.
