Sarah N.... a scris:Mi se pare ca acest filmulet incearca sa raspunda la aceasta intrebare, atat cat este posibil:...
fiind nou pe aici, interventia mea va fi mai lunga. sper sa nu va plictisesc.
spunea cineva ca fiecare are propria intelegere a ceea ce inseamna iubirea. perfect adevarat, si asta deoarece nivelul de cunoastere al fiecaruia dintre noi (nivel care ne poate oferi raspunsul), corespunde nivelului de cunoastere la care a ajuns, in evolutia sa, societatea careia ii apartinem. consemnind ca exista tot atitea raspunsuri citi indivizi, remarcam faptul ca din punct de vedere al cunoasterii nu sintem prea avansati pe acest path. ginditi-va ca fiecare cultura, creatoare a civilizatiei care a produs-o, are alte valori spirituale, emotionale si materiale, care le defineste. civilizatia careia ii sintem noi datori, cea iudeo-crestina, este mostenitoarea idealismului platonician prelucrat de traditia spiritualitatii crestine. dovada filmuletul postat de Sarah. exista cam pe la mijlocul sau, urmatoarele sentinte: "sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii ... caci ea, daca te considera vrednic iti va indrepta ea cursul". iata cum iubirii i se atribuie o existenta de sine statatoare, este personificata si inzestrata cu calitati umane: vointa, reflectie, putere de decizie. iar mai departe: "Daca exista un sens al vietii atunci EA este sensul", iubirea fiind astfel situata in chiar centrul existentei noastre, catre ea convergind tot ceea ce tine de fiintarea noastra.
personal am alta credinta. iubirea este un amalgam. exista in ea emotie, exista sensibilitate, nebunie, seninatate, blindete, determinare, duiosie, marinimie, si inca multe alte atribute ale unui spirit ce prinde aripi si se avinta, precum Icarus, spre tariile cerurilor. dar numai cind acest spirit este insotit de responsabilitatea gesturilor si deciziilor luate, numai atunci cind amalgamul acesta este dospit in creuzetul constientizarii starilor de extaz (si includ aici si cultivarea senzualitatii), numai atunci putem spune ca am cunoscut iubirea autentica.
stim ca unul din gesturile iubirii autentice este acela de a nu conditiona. stim ca iubind, oferim doar, si nu asteptam niciodata sa primim ceva in schimb. mai stim ca fiinta iubita trebuie sa se simta in iubirea noastra ca pasarile cerului, sa nu se simta niciodata prizoniera iubirii noastre, si daca doreste sa plece, sa isi poata lua in pace zborul, iar noi sa ii putem multumi pt. clipele frumoase pe care ni le-a daruit. pt. ca de fapt iubind o fiinta, o alta fiinta, ne hranim prin iubire, insasi fiintarea noastra, daltuim in noi conturul din ce in ce mai dantelat al bucuriei de a trai, si punem piatra peste piatra spre desavirsirea si implinirea noastra... ca fiinte constiente de trairile noastre, de vietuirea noastra, si de sansa de a experimenta darul cel mai de pret pe care l-am primit, viata noastra.
iubirea este unul din vestitorii care ne dezvaluie faptul ca sintem in stare, ca putem, si ca avem sansa, unica si irepetabila, sa ne traim din plin existenta. si daca o putem astfel intelege, atunci iubirea va fi surata cu fericirea, si amindoua ne vor fi insotitoare statornice si de nadejde, pe path-ul vietuirii noastre.