Andre_Dicovici a scris:Sa nu credeti ca iubirea va muri vreodata, caci e ca spectrul unei vieti eterne.
Nu moare nenorocita, oricat de mult ai strangula-o! Nu ramane nimic de facut decat sa te resemnezi, sa te impaci cu ideea ca exista si sa incerci sa nu te afecteze in mod negativ.
Iubirea este o otrava pentru ratiune - te lasa infirm, fara urma de coerenta, cuvintele ti se zbat neputincioase, calcandu-se unele pe altele in picioare. Simti foarte mult si nu poti sa exprimi decat fragmente de nebunie.
Dar iubirea ne da aripi, e un motor care ne mentine vii si ne face sa ne bucuram de fiecare clipa. Iubim sa iubim si iubim sa fim iubiti. Chiar daca obiectul/subiectul dragostei dispare, ea ramane intr-un colt al inimii, influentandu-ne actiunile si ideile. Suntem sclavi ai acestui sentiment nobil si ne punem intreaga fiinta in slujba lui pana cand murim. Insa nu e sigur ca moartea ne va reda libertatea.
