Ravl a scris:cand este celula embrionara inzestrata cu suflet si spirit ? ... in momentul conceperii sau la iesire ? sau la cateva luni, cand incepe dezvoltarea propiu-zisa a fatului ?
raspunzand acesto intrebari si teama de greseala poate disparea definitiv, sau nu !
Eu cred si simt ca totul e inzestrat cu spirit. Dar nu totul are constiinta. Adica nu orcare element din Creatie are capacitatea de a se reflecta pe sione, de a se cunoaste p esine si de a fi constient deSine. De la ce varsta poate face asta fiinta uumana este greu de spus. Dar de ce cautam acest moment? Pentru a ne absolvi de ceva? Dar gestul in sine oricum raman. Si intentia de anihilare oricum eexista. Ce vrem sa absolvim pacatul rezultat din deescoeprirea faptului ca celula are spirit sau constiinta.
In tema Amarenei sunt doua probleme:
1. renuntarea de a-ti mai exercita capacitatea de reproducere
2. anihilarea descendentului intr-o faza a dezvoltarii sale embrionare
Ambele urmaresc suprimarea posibilitatii de a avea urmasi.
La punctul 1 e maisimplu - estistapan pe corpul tau. Poti decide. Asa cum decizi sa te tunzi cnd vrei asa potidecide sa limitezi o functie acorpului tau, o crestere. Dar! Trebuie s-o faci cu ubire pt corp, cu respect pt el, cat poti de bland si de constient.
La punctul 2 e mai dificil din cauza problmei pusa de Ravl - cand consideram ca fatul are viata, din ce moment al diviziunii sale si embriogenezei sale. Aici e dificil si nu pot da decat un raspuns la care eu am ajuns. De la inceput. Spirit are de la inceput. Embrionul este material in pantec dar fortele care il tin viu nu sunt doar acolo (asa cum nici eu nu sunt doar la aceasta tastatuta). Ce omoram? Celula sau fortele care le anima? SI daca fac ligatura tubulara aceste forte ale vietii nu se vor mai putea exprima - este asta un pacat? Nu, cu siguranta. Filosofia conform careia traim cum ne-a dat d-zeu, (adica cum credem noi ca ne-a dat sa fim) fara sa intervenim, fara sa ne exprimam puterea de a decide sau de a ne modela functiile, mi se pare cel putin exagerata. Este advarat, cunoasterea functiilor corpului te duce la intelegerea ROSTULUI unor capacitati si chiar a sensului vietii rezidat din folosirea armonioasa a functiilor sale. De fapt pe asta s-au bazat cele mai sanatoase si echilibrate concepte fiolozofice - armonie intre sexe, diferentierea functiilor lor si respectarea lor, intelegerea relatiei cu mediul natural prin constientizarea capacitatilor de creator ale fiintei umane.
Deci sunt pt ligatura sau vasectomie daca asta doresc, pt ca stiu ca sunt libera sa decid in corpul meu cu conditia sa il respect si sa-l implinesc in modul cel mai armonios (si aici e vorba mare pt ca a luati la bani marunti nu stiu cati decidem sa ne taiem ceva din corp sau sa ne legam , fara sa avem in minte un gand de respingere a ceva - a functiei de reproducere, de exemplu - adica ducem agresiunea la un nivel mai subtil: nu omoram fatul dar suprimam fertilitatea - aici curatenia gandului si intetiei trebuie sa fie absoluta). Religia nu ma impiedica sa fac asta. Ba ar fi mai fericita decat sa fac un avort - deci ne intelegem undeva la mijloc.
Mai raman eproblme ade principiu daca fiinta umana are libertatea sa decida (fara consecinte sufletesti) ce face cu functiile sale "lasate de la d-zeu".