Depresia

O doamne...sunt pe cale sa intru in depresie. Ca incepe scoala :)

asta cu depresie la scoala a devenit un obicei pentru mine(nu e o noutate)

Sa vezi depresia dracu' cand vei termina scoala.

A LUAT CINEVA IXEL?

Tulburare afectiva bipolara si foste tulburari de alimentatie...mi-e putin mai bine, dar nu voi avea leac pana nu-mi voi gasi un echilibru.

Si eu sunt bantuita de depresie din luna decembrie ... Eu cel mai bine ma refac dormind dar cum somnul nu-mi e de ajuns de 4 luni si cand ma gandesc ca mai am alte 3 luni ............

Salutare tuturor... sunt nou pe forum... si mi-am facut cont... desi nu prea am chef de nimic, fiind de ceva vreme depresiv. Ma simt asa de mai bine de un an, desigur cu oscilatii de stari... insa de cele mai multe ori, aproape in permanenta starea mea este groaznica, nu am chef de nimic, nu imi place nimic, ma desconsider, sunt trist, nu fac fata la niciun fel de efort, nu sunt in stare sa fac absolut nimic! sunt complet distrus... am o stare asa de rea, incat nu gasesc nimic de facut incat sa-mi placa cat de cat si sa-mi distrag atentia de la gandurile negative, mai bine zis negre... iau antidepresive de 3 luni, am facut si putina psihoterapie, dar nu vad niciun rezultat... ma gandesc, daca nu as fi facut niciun fel de tratament, m-as fi simtit si mai rau de atat? sunt la pamant, sunt invins, disperat, nu gasesc nicio solutie... am renuntat aproape la facultate, nu stiu ce sa mai fac... astept o solutie, sau macar un sfat... va multumesc!

Depresia ta a inceput in urma unor evenimente, sau asa, din senin? Spui ca te desconsideri; e posibil sa fie o urmare a unor complexe de mai demult? Nu de alta, dar sunt patita. Nu cred ca pastilele sunt solutia, pentru ca e o si problema a sufletului, nu doar legata de substante, si niste chimicale n-au cum sa o rezolve, poate doar sa iti modifice starea pe moment, ca alcoolul si drogurile. Multa bafta.

Yoztybug a scris:

Salutare tuturor... sunt nou pe forum... si mi-am facut cont... desi nu prea am chef de nimic, fiind de ceva vreme depresiv. Ma simt asa de mai bine de un an, desigur cu oscilatii de stari... insa de cele mai multe ori, aproape in permanenta starea mea este groaznica, nu am chef de nimic, nu imi place nimic, ma desconsider, sunt trist, nu fac fata la niciun fel de efort, nu sunt in stare sa fac absolut nimic! sunt complet distrus... am o stare asa de rea, incat nu gasesc nimic de facut incat sa-mi placa cat de cat si sa-mi distrag atentia de la gandurile negative, mai bine zis negre... iau antidepresive de 3 luni, am facut si putina psihoterapie, dar nu vad niciun rezultat... ma gandesc, daca nu as fi facut niciun fel de tratament, m-as fi simtit si mai rau de atat? sunt la pamant, sunt invins, disperat, nu gasesc nicio solutie... am renuntat aproape la facultate, nu stiu ce sa mai fac... astept o solutie, sau macar un sfat... va multumesc!

ai putea sa incepi sa faci orice iti trece prin cap - sa te intalnesti, sa mergi la un meci, sa joci carti, sa discuti - cu ceva prieteni/amici/vecini, DAR FARA SA TE ASTEPTI LA NIMIC BUN si ai sa vezi ca in ceva timp iti trece

Zero.Taiat.In.Patru a scris:

Depresia ta a inceput in urma unor evenimente, sau asa, din senin? Spui ca te desconsideri; e posibil sa fie o urmare a unor complexe de mai demult? Nu de alta, dar sunt patita. Nu cred ca pastilele sunt solutia, pentru ca e o si problema a sufletului, nu doar legata de substante, si niste chimicale n-au cum sa o rezolve, poate doar sa iti modifice starea pe moment, ca alcoolul si drogurile. Multa bafta.

Depresia mea s-a instalat treptat, cam de 1-2 ani incoace, dar a devenit mai severa cam de 1 an. Exista si niste complexe, care au contribuit probabil la aparitia acestei stari. O situatie financiara deplorabila... niciodata nu am fost sociabil... iar acum mi-e rusine sa dau ochii cu lumea pe strada... in plus, acum vreo 3 luni, in a 3-a zi de facultate mi-am luxat rotula... mergand pe strada pur si simplu mi-a cedat genunchiul si m-am dezechilibrat... a fost foarte urat episodul... am ramas jos vreo 10 minute, durerea fiind uriasa, apoi m-am ridicat si m-am chinuit sa merg pana la statis de autobuz, parcurgand vreo 500 m in 20 minute; am facut aproape o ora, apoi am ajuns la camin, unde am constatat ca genunchiul avea un volum de vreo 3 ori mai mare... am ajuns la un spital din apropiere, apoi am fost trimis acasa sa stau 30 zile cu piciorul in ghips... a fost o perioada groaznica... am facut apoi recuperare vreo luna, acum sunt destul de ok cu genunchiul, dar nu pot alerga, in plus, ma doare... una peste alta, am si alte probleme de sanatate, miopie forte, am un organism sensibil si predispus la boli, dar cel mai rau lucru este ca ma simt groaznic... nu stiu in ce parte s-o iau si ce sa fac... mi-e rusine... cu siguranta vina o poarta modalitatea mea deficitara de a gandi...... Multa bafta si voua

Lynxulnegru a scris:

ai putea sa incepi sa faci orice iti trece prin cap - sa te intalnesti, sa mergi la un meci, sa joci carti, sa discuti - cu ceva prieteni/amici/vecini, DAR FARA SA TE ASTEPTI LA NIMIC BUN si ai sa vezi ca in ceva timp iti trece

nu am chef de nimic oricum... caci nu mai am placere sa fac absolut nimic si nici pofta de mancare dar de ce sa nu ma astept la nimic bun?