Desert Rose a scris:In miturile stravechi, divinitatile erau aproape de oameni, interveneau in destinele lor si aveau calitati si defecte asemanatoare oamenilor. Numai divinitatea iudaica tine cu tot dinadinsul sa se faca nevazuta si sa fie simtita doar emotiv si irational. Nu-mi pot da seama ce ar impiedica-o sa se manifeste in asa fel incat si cel mai afurisit ateu sa se poata convinge clar si fara dubiu ca ea exista.
Singurul "defect" al lui Hristos este de fapt si cauza pt care a patimit atat : dragostea de oameni..dragostea de creatia sa. Nu il vedem pe Dzeu pt ca dc l-am vedea, mantuirea ar fi accesibila oricui..deci greul (care este obligatoriu in viatza oricui) nu ar mai exista. Dc greul nu mai este...nici bucuria reusitei, deci, nici purificarea de cele ce sunt asupra noastra din ereditate si ce mai adaugam noi aici, si transmitem mai departe urmashilor nostrii, nu ar mai fi posibila. Cum am mai spus (inspirandu-ma si din N. Steinhardt - Jurnalul fericirii), e usor sa crezi in "papagalu rosu" pe care il vezi in mijlocul pietii..dar iti trebuie curaj si dragoste sa poti crede in Dzeu.


