SINGURATATEA IN DOI

night_angel a scris:

Eu cred ca traiesc asta...

Simt ca ceva e in neregula de la un timp, parca nu mai comunicam asa de bine...Parca nu-i mai e asa de dor de mine si incearca sa se eschiveze un pic...Adevarat ca am vb mult in ultima vreme si poate simte nevoia de independenta, dar eu una eram multumita...Ce sa fac? Sa ma indepartez un pic? Dar asta nu va inrautati lucrurile?Mentionez ca e o relatie la distanta...Offf, ajutati-ma si pe mine cu un sfat...

Tu nu traiesti singuratea in doi @night_angel, singuartate in doi este de exemplu ce traiesc eu langa sotul meu, in casa noastra.... tu traiesti doar amaraciunea unei relatii la distanta. E adevarat si ce spune cineva pe aici, cum ca dragostea adevarata rezista si unei relatii la distanta, dar, cu regret ti-o spun si cu mii de scuze, cred ca am mai scris asta undeva, la un moment dat ajungi sa te gandesti de fapt nu e o relatie, ci chinul de pe lume! E chinul de pe lume sa nu poti fi langa cel drag.

Iti doresc numai bine....

Am trecut si eu prin faze din astea , cind simteam ca nu mai are rost , si ma simteam abandonata :) Am facut cercetari si am gasit imediat raspunsul la toate intrebarile, la mijloc era altcineva.Am iertat, nu am uitat, am luat-o de la capat. Mi-am schimbat modul de a fi, incerc sa dau mai mult si sa pretind/astept mai putin, sunt totusi pregatita pentru imprevizibil

Cred ca din comoditate nu am inteles la timp cand a intervenit fisura, asta nu inseamna ca vina este numai a mea. Comunicarea si continua atentie acordata celuilalt cred ca sunt elementele de baza intr-o relatie :senile:

bebecita35 a scris:

.... Comunicarea si continua atentie acordata celuilalt cred ca sunt elementele de baza intr-o relatie :senile:

Cred ca aici ar trebuie sa vorbim putin despr ec einsemana sa acorzi atentie fara sa fii "sorbit" cu totul in activitatile celuilalt, pastrandu-ti bruma de independenta si spatiu eprsonal. Ce inseamna sa fii sa imaprttasestic uc elalat fara -sa-l "ocupi". Cred ca cel mai greu e sa stabilezsti corect delimitarile. Sa0i dai spatiu (si sa-ti dai) dar sa pastrezi contactul. E aici o arta...

Singuratatea asta in doi... nu cred ca incepe cu neacordatul atentiei ci cu lipsa chefului de a-i mai acorda atentie. Adica iti sacde cumav interesul. Cheful. Abia apoi incepi sa te detasezi.

Dar haideti sa va dau un exemplu. 2 soti. El juca tenis. Ea nu. El ii spunea - hai la un meci. Ea nu. El da. Un timp. Lipsea vrei 3 ore, apoi 4. Acolo a intalnit oameni,a u format echipe, competitii - se distrau. SI ea, cu rpietenele sau tabieturile. L aunmoemtn dat sportul s-a prelungit na fara terenului. Ea: dar ce, trebuei sa ma fac tenismena acum? Nu, sa impartasestia ceeasi pasiune, sa-ti pese ca el asuda, sa vezi de ce era asa misto pe ntru el, sa-ti urmaresti barbatul ep teren, alerrgand si asudand, cred ca paote fiitneresant. Sustinandu-l, facandu-l sa se simta improtant pt tine - da, chair si al un amarat de joc d etenis.

Ce vreua sa spun e ca nu s-a dus pt ca n-avea chef. Cheful asta e... mar elucru. Nu-i poti dicta. Tine de chemare, imbold, de libido. ....

Pareri si pareri...poate de-aia e si frumoasa si urata viata...

Se cauta un singur raspuns pt. un milion de intrebari si situatii...

Raspunsurile sunt multe...unele se pot generaliza dar mai exista si acea exceptie care intareste regula...

S-a vorbit de comunicare...da, dupa parerea mea, este una dintre cea mai importanta unealta in "cultivarea" unei relatii de durata.

Alta ar fi increderea in cel de langa tine...trateaza-l fara suspiciuni si ai incredere in el si in tine, in primul rand...

Libertatea de exprimare si punere in valoare a calitatilor fiecaruia...

Multe persoane, inainte de a se uni intr-un cuplu, erau active in diferite directii si simteau libertatea de manifestare, de afirmare a Eu-lui...dupa reunire, apar schimbari in dorinta de a petrece cat mai mult timp impreuna cu persoana iubita...

Totul e OK pana la un punct...daca activitatile coincid, relatia nu prea are multe de suferit...dar daca difera, se ajunge la unele compromisuri, care sunt intr-adevar necesare, dar care lasa un sentiment de neimplinire in sufletul celor care le fac.

Acest sentiment se accentueaza si se ajunge la o stare de neimplinire generala si aparitia senzatiei de a te simti inutil sau in plus, ca ai un strain langa tine care nu reuseste sa te inteleaga...

Ce poate fi facut?...grea intrebare...depinde foarte mult de puterile fiecaruia de adaptare si de acceptare a realitatii...poate e bine sa se lase fiecarui individ libertatea de exprimare si afirmare si in afara "cuibului"... si nu ma refer decat la actiuni decente si de bun simt...

Trebuie cultivata nevoia de comunicare intre parteneri inca de la inceputul relatiei si, in cadrul ei, trebuie sa existe intelegere pentru doleantele tuturor...si lasa-l liber sa faca ceea ce vrea, daca tu nu esti in masura sa-l intelegi sau sa-l acompaniezi...da-i ceva timp liber de a fi in singuratate...isi va da seama ca nu se simte bine si va cauta compania ta...

In schimb, daca cu tot dinadinsul il "legi" de tine, singuratatea i se va parea o refulare, o implinire...chiar o va cauta cu ardoare.

S-ar putea sa ma insel, in ochii unora...posibil...fiecare are parerile lui proprii...dar o parte s-ar putea sa aiba ceva de castigat...pentru acesti din urma am scris cele de mai sus...

Ravl a scris:

ceva , ceva ....da, semn ca neuronul de serviciu isi face datoria constiincios dar... ceea ce propui tu, este nu altceva decat o remodelare a matritei individuale, dupa o alta; remodelare care poate fi benefica pana la un anumit punct, dar care prezinta un risc major - pierderea identitatii .

doar o parere ... .

Nu e numai atat. Personal am trecut prin ceva asemanator, de curand. Am cunoscut un om cu care nu aveam mare lucru in comun, dar, incet, mi-a impartasit placerile lui, pasiunile.. a plantat o samanta iar cresterea ei a ramas in grija mea. Chiar daca cineva incearca "sa-ti modeleze" persoana, fara tine nu face nimic. E doar o reusita de moment, superficial, la un moment dat, realitatea iese la suprafata.

Acest om imi este acum cel mai bun prieten, intr-o perioada foarte scurta a patruns in mine cum n-a facut-o nimeni pana acum. M-a facut sa vreau sa evoluez ca om.

qusay a scris:

Cred ca cel mai greu e sa stabilezsti corect delimitarile. Sa0i dai spatiu (si sa-ti dai) dar sa pastrezi contactul. E aici o arta...

Da, asta e cel mai greu. Oricat incerci sa acorzi cuiva spatiu si timp, tot esti atras catre acea persoana.. si-l stresezi si mai mult. Din pacate, cel mai des, acorzi acest timp indepartandu-te de omul respectiv. Mai devreme sau mai tarziu, va veni, probabil, la tine, dar in timpul asta, in tine e un mic razboi. Trebuie sa invatam sa o luam mai usor, pas cu pas si sa vedem unde ajunge, dar fara a ne gandi la un anume final. Daca este scris sa fie ceva, atunci va fii, cand e timpul.

qusay a scris:

Sustinandu-l, facandu-l sa se simta improtant pt tine - da, chair si al un amarat de joc d etenis.

Din pacate, suntem prea egoisti pentru a ne bucura de bucuriile (marunte) ale partenerului nostru.

lipsa de comunicare duce la singuratate, suntem doi, dar eu ma simt tare singura