PREMIERA - Consultatii energetice

scorpionhunter a scris:

Dumnezeu a lasat ca unii sa fie printi iar altii cersetori.EL stie de ce a facut acest lucru. Daca el te-a facut pe tine print si pe mine cersetor inseamna ca a avut un motiv. Important este ca tu printul sa fi tolerant cu mine cersetorul. Poate in cealalta existenta EL va schimba rolurile si voi fi eu printul si tu cersetorul. Asta daca nu vei sti sa fi tolerant. Nu tu trebuie sa-mi deschizi drumul catre mai bine, asta este sarcina mea, eu trebuie sa gasec CALEA.

Numai bine

Ce stiu eu?!?

Lectia ta pt viata asta o fi ''toleranta'', dar a mea e alta, nu-mi este suficient sa privesc, sa inteleg, sa-i las pe ceilalti in pace acceptandu-i, dar sa am mainile incrucisate la piept a "nepasare".

Eu am de invatat lectia "daruirii", a "umilintei", ca de tolerat.........va tolerez pe toti!

Daca ar intelege fiecare ca ingeru' nu-i o "vietate" cu aripi si suflare calda, lumea ar deveni mai buna.

Toti avem un destin de ingeri.......ar trebui sa invatam sa devenim INGERI pt aproapele nostru.

Sa-l ajutam atunci cand are nevoie, sa veghem din umbra pt bunastarea evolutiei sale, nu doar sa-l toleram, nu este de ajuns!!!!!!!

Ganduri frumoase!

Ce pagini frumoase am citit! Mi-era dor de voi! Imbratisari!

scorpionhunter a scris:

Este doar parerea ta. nu inseamna ca este si adevarul.

Poate sa nu fie advarat dar ar putea fi eficient pentru cineva care se straduieste sa faca in aceasta viata tot ce-i sta in putinta pentru a se descoperi. Poti sa te descoperi afland ce ai fost si ai facut sau intelegand profund ce esti acum, acceptand ca ai venit cu un capital de cunoastere si un traseu de experiente. Pentru cei cu probleme in acceptarea ideii de reincarnare, pt a nu se bloca in intelegere, e suficient sa porneasca de acum acceptand la cel mai profund nivel ceea ce sunt.

Iti admir raspunsurile si abilitatile. Si cred ca faci un lucru bun cu ele. Nu spun asta pentru ca ar fi nevoie de parerea mea ci pentru ca sunt convinsa de asta.

Si ce ar trebui sa fac pentru a baneficia si eu de un diagnostic? Dar reablitarea campului energetic...se poate? La distanta, sau fata in fata?

diclona a scris:

.......ar trebui sa invatam sa devenim INGERI pt aproapele nostru.

Sa-l ajutam atunci cand are nevoie, sa veghem din umbra pt bunastarea evolutiei sale, nu doar sa-l toleram, nu este de ajuns!!!!!!!

Prea multa insistenta pt a face bine poate face prea putin bine.

Hai sa-i spunem acceptaer dinamica, in care iti pasa de cel de langa tine dar nu dai buzna cu bunavointa daca el nu ti-o cere sau nu vrea s-o primeasca. Pt ca risti sa-l mentii in haloul lui de convingeri in loc sa-l inspiri sa-si faca o bresa in stratul fricilor si intepenirilor. Ca de fiecare cand aratam Calea cuiva care se simte astfel invalidat si prea putin dornic sa accepte ca isi poate trai viata si altfel - adica ce, pana atunci n-a fost bine ce-a facut?, tinde sa gandeasca.

Acceptarea este o conditie interioara, nu exterioara. Te pune in starea de a permite ca lucrurile din jurul tau sa fie. Asa cum sunt. Fara sa te lupti cu ele. A modifica o relaitate nu inseamna ca te lupti cu ea. A accepta o realitate nu inseamna sa n-o schimbi. Acceptarea este prima conditie a remodelarii.

qusay a scris:

Prea multa insistenta pt a face bine poate face prea putin bine.

Hai sa-i spunem acceptaer dinamica, in care iti pasa de cel de langa tine dar nu dai buzna cu bunavointa daca el nu ti-o cere sau nu vrea s-o primeasca. Pt ca risti sa-l mentii in haloul lui de convingeri in loc sa-l inspiri sa-si faca o bresa in stratul fricilor si intepenirilor. Ca de fiecare cand aratam Calea cuiva care se simte astfel invalidat si prea putin dornic sa accepte ca isi poate trai viata si altfel - adica ce, pana atunci n-a fost bine ce-a facut?, tinde sa gandeasca.

Acceptarea este o conditie interioara, nu exterioara. Te pune in starea de a permite ca lucrurile din jurul tau sa fie. Asa cum sunt. Fara sa te lupti cu ele. A modifica o relaitate nu inseamna ca te lupti cu ea. A accepta o realitate nu inseamna sa n-o schimbi. Acceptarea este prima conditie a remodelarii.

Mare adevar grait-ai!

Tine de deschidere...

qusay a scris:

Prea multa insistenta pt a face bine poate face prea putin bine.

Hai sa-i spunem acceptaer dinamica, in care iti pasa de cel de langa tine dar nu dai buzna cu bunavointa daca el nu ti-o cere sau nu vrea s-o primeasca. Pt ca risti sa-l mentii in haloul lui de convingeri in loc sa-l inspiri sa-si faca o bresa in stratul fricilor si intepenirilor. Ca de fiecare cand aratam Calea cuiva care se simte astfel invalidat si prea putin dornic sa accepte ca isi poate trai viata si altfel - adica ce, pana atunci n-a fost bine ce-a facut?, tinde sa gandeasca.

Acceptarea este o conditie interioara, nu exterioara. Te pune in starea de a permite ca lucrurile din jurul tau sa fie. Asa cum sunt. Fara sa te lupti cu ele. A modifica o relaitate nu inseamna ca te lupti cu ea. A accepta o realitate nu inseamna sa n-o schimbi. Acceptarea este prima conditie a remodelarii.

Sunt impresionat.

sheeda a scris:

Este convingerea celui care va mai veni odata sa deschida ochii lumii.

Multa vreme am crezut in reincarnare.

Poate pentru ca imi era mai usor sa cred ca problemele pe care le am, bolile, se datoreaza unei greseli din trecut, sau sunt de vina chiar parintii ori stramosii mei.Era mai usor asa sa accept ca acum, aici sufar nu din cauza mea ci din vina trecutului.Ca cum ceva nu merge si ma constrange trecutul.Si ma simteam inteleapta cand vedeam fetita aia autista de la casa de copii..."stiind" ca saraca sufera din cauza "trecutului".Sau cand o vedeam pe Mari, o femeie de 40 de ani acum, care si-a trait copilaria in casa de copii pe vremea lui Ceau', unde bataile erau la ordinea zilei...ea stiind ca sora ei este iubita acasa de parinti.De unde iesind la 18 ani, in urma traumelor, acum traieste din mila oamenilor...ba la caldura stalpilor de sub pod, ba "acasa" la sora ei care aproape la fiecare doua saptamani o da afara din casa.

Si eu "stiam" de ce se intampla toate astea cu ea.

Imi vine sa rad acum de gandirea mea copilareasca.

Nu vreau sa jignesc pe nimeni.Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea.

Dar eu imi amintesc foarte bine ce influenta a avut asupra vietii mele credinta in karma si in reincarnare.

Ce mult sufeream! Imi dadea senzatia de neputinta.Ca nu pot sa fac nimic ca sa schimb ceva in viata mea.Ca "asa am ales acolo Sus" sa trag acum aici.Si numai speranta venirii momentului mai rapid a mortii imi dadea o oarecare liniste.Ca daca mor toate astea se vor termina.Si astfel o parte din karma imi va fi arsa.

Parca eram mai mereu hipnotizata.

Si legatura mea cu D-zeu a devenit superficiala.Ca nu mai aveam ce sa discut cu El.Ca oricum El stie ce am ales.Ce sa mai vorbesc cu El?Ca oricum aici trebuie sa sufar pentru greselile mele din trecut.

Contrar a ceea ce banuiesc ca veti crede despre nivelul meu de intelegere, inteleg foarte bine ca am gresit.Am pierdut multi ani din viata suferind pentru ceva ce am crezut ca vine de la D-zeu.

Creat de către un Dumnezeu Trinitar si Personal, omul are

sheeda a scris:

Multa vreme am crezut in reincarnare.

Poate pentru ca imi era mai usor sa cred ca problemele pe care le am, bolile, se datoreaza unei greseli din trecut, sau sunt de vina chiar parintii ori stramosii mei.Era mai usor asa sa accept ca acum, aici sufar nu din cauza mea ci din vina trecutului.Ca cum ceva nu merge si ma constrange trecutul.Si ma simteam inteleapta cand vedeam fetita aia autista de la casa de copii..."stiind" ca saraca sufera din cauza "trecutului".Sau cand o vedeam pe Mari, o femeie de 40 de ani acum, care si-a trait copilaria in casa de copii pe vremea lui Ceau', unde bataile erau la ordinea zilei...ea stiind ca sora ei este iubita acasa de parinti.De unde iesind la 18 ani, in urma traumelor, acum traieste din mila oamenilor...ba la caldura stalpilor de sub pod, ba "acasa" la sora ei care aproape la fiecare doua saptamani o da afara din casa.

Si eu "stiam" de ce se intampla toate astea cu ea.

Si legatura mea cu D-zeu a devenit superficiala.Ca nu mai aveam ce sa discut cu El.Ca oricum El stie ce am ales.Ce sa mai vorbesc cu El?Ca oricum aici trebuie sa sufar pentru greselile mele din trecut.

Contrar a ceea ce banuiesc ca veti crede despre nivelul meu de intelegere, inteleg foarte bine ca am gresit.Am pierdut multi ani din viata suferind pentru ceva ce am crezut ca vine de la D-zeu.

Din ceea ce relatezi se intrezareste o interpretare eronata a Karmei. A intelege ca nimic nu e fara rost, nimic nu e intamplator si nimic nu e in zadar, nu e o pierdere de ani, ci un castig de timp. Nu e posibil "sa nu ai ce discuta cu Dumnezeu"!... Chiar de crezi ori nu in karma... Faptul ca"oricum suferim pentru ceea ce am facut in trecut "e oarecum eronat, pentru ca exista si varianta ca suferinta sa fie o cale spre evolutie, spre indeplinirea unei misiuni pamintesti, si nicidecum... o pedeapsa.. Si nici macar indreptarea greselilor karmice nu ar trebui interpretata ca o pedeapa, ci ... ca un efect.

A crede ca ai suficient timp, doar pentru ca nu ai doar o singura viata, este o abordare la suprafata. Nu avem nici un interes sa ne prelungim lectiile de viata... Avem tot interesul sa "scurtam" timpul, sa ajunge, prin Iisus mult mai repede la Omul care ar trebui sa fim.

In cele din urma, nu problema existentei ori a inexistentei reintruparii ar trebui sa fie cea mai mare grija a noastra si un motiv de poticnire. Iisus spunea simplu:

" Iubeste-l pe Dumnezeu "

si

" Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"

Aceasta fiind calea - singura mare porunca pe care ne-o lasa Iisus. "Ca pe tine insuti" este dezlegarea oricarei enigme cu privire la modul in care ... ar trebui sa iubim. Sa te pui in locul celuilalt, de parca ai fi tu insuti - poate chiar ai fost candva asemeni lui - reprezinta punctul de plecare al relatiilor interumane.

Iisus spune la un moment dat " ar mai fi multe de spus, dar nu le puteti duce inca!". Poate de aceea ar trebui sa lasam tainele nedezvaluite sa ramana taine, iar noi sa nu gasim prilej de ratacire de la propriul nostru drum tocmai in ... cautarea lui DUmnezeu si a sensului vietii.

Da, suferinta mea, asta de care vb tu...sa zicem interpretarea eronata a karmei, m-a ajutat mult sa evoluez.Si in directie gresita, ca era sa mor, dar si in directie foarte buna. Ca nu as sti acum sa fac diferenta.Nu as sti acum sa fac fata capcanelor.Sunt examene.Era sa pic cel mai mare examen.

Nu trebuie sa interpretati neaparat acest mesaj, ca ar deveni din nou o disputa.Ceea ce nu vreau.Poate ceea ce scriu eu, nu-si are locul pe acest topic.Oricum nu aceasta destinatie are acest topic.Dar am scris pentru ca ...trebuia scris.;)

sheeda a scris:

Da, suferinta mea, asta de care vb tu...sa zicem interpretarea eronata a karmei, m-a ajutat mult sa evoluez.Si in directie gresita, ca era sa mor, dar si in directie foarte buna. Ca nu as sti acum sa fac diferenta.Nu as sti acum sa fac fata capcanelor.Sunt examene.Era sa pic cel mai mare examen.

Nu trebuie sa interpretati neaparat acest mesaj, ca ar deveni din nou o disputa.Ceea ce nu vreau.Poate ceea ce scriu eu, nu-si are locul pe acest topic.Oricum nu aceasta destinatie are acest topic.Dar am scris pentru ca ...trebuia scris.;)

Ti-am spus si mai inainte si am sa ma repet. Nu conteaza cu ce bagaj Karmic vii ci este cel mai important ca tu in aceasta existenta sa gasesti CALEA si astfel sa scapi de bagajul karmic. Poti sa filozofezi pe aceasta tema o viata intreaga, este in zadar daca nu gasesti CALEA. Si te rog sa retii ca in gasirea CAII nu te poate ajuta nimeni. Asta este menirea ta pe pamant, sa gasesti CALEA. SINGURA.

Numai bine