Ati vazut vreodata de vreun demon transformandu-se in inger pentru a induce in eroare onocentul credincios? Sau doar ati auzit? Cand un tata isi molesteaza copilul e demon? Si ce deschide usa demonului? Nu propria sa fire? Sau peste scanteia sa divina demonul il poseda si il impinge la necuratenii.
Cand un om ridica cutitul la prietenul cu care sta la masa si imparte sticla, unde e demonul? In pahar, in cutit sau in intunecarea constiintei celui ce ridica mana?
Si atunci demonul este un rau din afara noastra sau este unul interior si din aceasta cauza contolabil, educabil, limitabil, cognoscibil.
Am fost odata la o tipa care ghicea si zicea ca e vrajitoare, ca face si desface. Am fost sa vad ce face. Cineva se interesa de o eprsoana. A dat in carti de acea persoana. Pe masura ce vb otravea, invenina, clientul se ingrozea de cat de rea putea fi persoana pentru care a dat. Parca in jurul aerul isi schimba mirosul iar lumina se stingea. Deja ma enervau... Cand le-am spsus ca au luat-o razna ca vb despre un om nu despre satana au lasat-o mai moale, ba chiar au descopert si cateva calitati iar "campurile" parca s-au mai clarificat. Ma miram si eu cum de am avut puterea sa vad limpede ca abereaza, pt ca pe moment te poti lasa furat. Dar numai daca uiti ca in tine e o scanteie ce traieste numai prin iubire divina.
M-am intrebat cum e sa intalnesti Raul pur. In fiecare este un amestec dar cum e sa italnesti Raul suta la suta. E greu sa-ti imaginezi asta. Pt ca eu cred ca structural suntem facuti sa imbratisam ideea existentei luminii in om. Ne e greu sa acceptam ca nu e nici o logica si nici uns ens in distributia luminii si intunericului in Lume. Ca totul s ealfa la mana hazardului. Ca poaet ai noroculs a nu te intalnesti cu demonul, sa nu intalnesti oameni profund intunericit.
Eu si acum sunt impresionata de Ivan Turbinca si de Danila Prepeleac. Sunt poate cele mai vii exemple de intelepciune populara ce sta dreapta in fata inchipuirilor terifiante, intelepciune ce stie ca demonii nu pot fi mai inalti decat flacara spiritului omului. Abia cand lumina acestei flacari se stinge intunericul isi face loc. Dar el era si inainte insa nu-l vedeai de lumina si nu te deranja pt ca era lumina, mai mult, lumina ii dadea sens si contur, nadejde si onorabilitate. Am senzatia ca tanjire aintunericului este s anu se stinga niciodata lumina, chiar daca in naravul lui Intunericul brea sa inghita Lumina, asta asa.. ca s-o inteteasca... 
:D