Arcadia2007 a scris:Acel cineva ar trebui sa nu se casatoreasca, nu?
Ar trebui sa fie mai atent cu nevoile propriului suflet, foarte deschis. Stii, poti gasi iubirea in ocean sau in molecula, la fel de bine. Dar daca sufletul tau se simte bine in ocean dai-l!!!!! Nu alege molecula numai pentru ca pe moment e mai comoda si iti da iluzia ca asta vrei de fapt. Sau.. alege molecula daca asta vrei in prezent si considera ca viata ta e sirul mai multor prezenturi. Adica sa-ti permiti sa faci alte alegeri ulterior, nu sa escaledezi prima decizie numai pt ca fi conform cu tine - cu tine cel din trecut. Adica nu ramai casatorita cu cel de langa care vrei sa pleci. Si nici nu pleci pentru ca il invallidezi ci pentru ca pe tine te asteapta o alta formual relationala prin care sa te exprimi. Nu schimbi jobul pt ca e infect ci pt ca tinzi spre alte expresii profesionale. Nu schimbi ce ai, de sila ci pentru ca perspectiva te defineste mai bine.
Arcadia2007 a scris:In ce sens a nu provoca lumea?A-i da vreo cateva somnifere, ca sa imi duc destinul in liniste?
Nu, nu esti datoare a menaja pe nimeni. Doar pe tine. A-ti trai propria formula de viata (care ii implica automat si pe altii, participanti la viata sau privitori ori trecatori) este glorios dar nu trebuie sa fie ostentativ. Nu trebuie sa le atraga atentia explicit, voit, programat asupra diferentelor de covningeri dintre tine si ei, asupra neconcordantelor sufletesti, mentale sau spirituale. Invidia sua gelozia sunt un efect al cosideratiei prea mari fata de propriile noastre valori.
Arcadia2007 a scris:Daca e din tagma iadului, o asociere cu o astfel de persoana nu poate duce decat acolo.
Iubirea este vehicolul care te scoate din dualitate. In spatiul iubirii nu exista inger si demon. Nu pentru ca nu ii vezi ci pt ca pur si simpli esti mai presus de o imaprtire a lumii in buni si rai. Cand iubesti ai puterea sa vezi dincolo de valuri, cu ochii spiritului. Atunci vezi nedumnezeirea si dumnezeirea in aceeasi fiinta. Nedumnezeirea e o alegere. Dumnezeirea e imanenta. Vazand spiritul altcuiva il onorezi pe D-zeu. Nu faci punte cu demonul prin care se manifesta acea persoana.
Imagineaza-ti creatia ca un tort cu multe blaturi. Intr-un strat al tortului exista dualitate, adevarat. Dar vrei sa stai acolo? Vrei sa traiesti doar in dimensiunea asta? Atunci nu vei sti ce gust au celelalte foi ale tortului. Dar daca abandonezi ideea de siongura relaitate, daca permiti fiintei tale sa expandeze, sa iti privesti viata actuala din afara, sa te raportezi la tine ca la o persoana pe care o privesti, atunci mai usor vei putea parasi dimenziunea dualitatii si vei putea cunoaste intreaga Creatie. Atunci lucrurile sau oamneii de care fugi iti vor fi mai pe inteles. In continuare ai libertatea de a alege ce oameni parasesti sau nu, dar acest gest nu va mai contine suferinta, regret, furie, dezgust, frica. Pentru ca acum stii ca destinul unei fiinte este multidimensional si ca iesind din limitarile paradigmei tale relationale s-ar putea sa vezi altfel lcuruile si sa-ti apara alte solutii, sa faci loc unei separari armonioase in viata ta. Nu ai cum sa intuiesti cum se va intampla asta daca ramai prizonierul unui singur strat de tort. Pentru ca solutiile se afla pe alt strat. Constiinta ta are nevoie sa acceseze alte nivele de intelegere, dincolo de cel al suferintei personale.
Arcadia2007 a scris:un sindrom Stockholm
O sa caut pe net, nu stiu ce este acest sindrom.
Arcadia2007 a scris:cu scanteia divina e compatibila un demon? Satana e compatibil?
Vrei sa spui ca e ceva necompatibil cu D-zeu? Cu demonii din mine normal ca Satana e compatibil. Si nu e nimic tragic aici. E o realitate. Cat timp hranesc demonii interiori il intretin pe Big-Bau. Eu decid daca voi continua s-o faca sau imi focalizez atentia mai mult pe partea mea angelica fara sa expulzez demonicitatea mea - o transmut,alchimizez - aduc la sursa. De fapt, nu intentionez nimci cu ea, ea singura se estompeaza in ceea ce eu vreau sa activez in mine: lumina spiritului. Nici macar nu trebuie sa intentionez sa scad umbrele din mine,. Vor disparea singure. Asta insemana sa dai atentie lcurului ep ca revrei sa il dezvolti in tine. Si asta insemana sa iesi din dualiatte desi se poate spune ca alegi unpol. - e un paradox sau o dihotomie. Sa fii angelic dar sa integrezi demonii....
Arcadia, nu stiu daca se lucreaza la nivel mondial, poate ca da. Dar acea lucrare la care te referi este posibila intr-un strat de tort. Atat. Daca vrei sa ramai acolo s-a rputea sa te afecteze mai mult.
Cand te supara un om si te face sa ai reactii violente (suparare, furie, depresie) Cel mai bien este sa plecii fara sa-l urasti sau sa-ti reprosezi proasta alegere pe car eai facut-o cu el/ea. Daca circumstantele nu-ti permit sa pelci inseamna ca te-ai obligat sa ramai in acel strat de tort, cu toate efectele lui si trebuie de acolo sa faci saltul constiintei. E usor sa iubesti lumea dintr-un punct de confort. E mai usor sa iubesti umanitatea decat o singura persoana - ce contine umanitatea. E usor sa-ti dispaca ceva la cel de langa tine si sa te antrenezi apoi in a-l respinge.
E mai bine sa intelegem ca singuri ne bagam in straturile de tort care ajung sa nu ne convina. De multe ori dorind sa scapam dintr-un strat si mai sufocant si cleios. Si repetam de fapt povestea. Uneori facem alegeri atat de neinspiarte incat ele duc inevitabil la consecinte ce ne limiteaza si mai mult spatiul de noi alegeri. Ne bagam in corzi. Ca si cand vrem sa ne supunem tuturor limitarilor fizice ca iesire adin situatie sa fie extrem de dificila, printr-un urias efort spiritual, egal cu iluminarea. Oare de ce ne alegem cai atat de grele? Inseamna ca le putem duce... ca in noi exista fortele necesare pentru a face fata situatiei si a gasi solutii si a o depasi..
Spusesem asa: Uneori alegem un partener care cere atat prevenire din partea noastra incat aproape ne anulam in exterior pentru a-i crea lui un spatiu de confort. Asta nu altereaza spiritul. Daca discretia este simtita profund il va linisti pe partener. Daca ea este doar o masura a linistii exterioare el va escalada umilirea noastra.
Cand consideri ca trebuie sa menajezi intelegera cuiva, geluiza sa, metehnele firii sale exista tendinta ca in interiorul sufletului tau sa te consideri superior. Sa iti spui ca el greseste dar n-are capaciattea de a-si vedea greseala sau de-a face fata unei sinceritati. Si atunci il menajezi. De fapt te simti persoana mai puternica dintr voi doi. Asta poate sa induca un sentiment al superioritatii. Acest sentiment are o anumita vibratie care se simte subtil. La nivel energetic asta irita o fiinta umana pentru ca sentimentul de superioritate sau excesiva prevenire invalideaza adultul. Este acel sentiment de superioritate fata de cineva de la care asteptai sa se ridice deasupra conditiei sale - nu vorbesc de superioritatea fizica simtita fata de un bolnav sau handicapat, pentru ca acolo este mai multa consideratie si compasiune.
Cand ne acuzam partenerul ca nu ne poate intelege lumea, sufletul, nu ne pricepe conceptiile de viata trebuie sa stim ca de fapt il agresam energetic iar el, ca reactie de aparare si reabilitare energetica, mai mult se va ridica impotriva noastra.
Insa a fi prevenitor cu discretie inseamna sa ne eliberam de sentimentul sueprioritatii si al asteptarii ca partenerul sa se ridice la limita competentelor sale spirtuale. A inceta sa-i mai pretindem de fapt asta, numai pentru a putea trai si noi mai bine langa el. Desi este legitima pretinderea de acest fel, asta nu obliga pe nimeni sa ne-o onoreze si nu scuza sentimentele noastre de nemultumire sau superioritate.
