Dreptul de a fi mama

Broscuta_Fermecata a scris:

Offf, cand vad gravidutele pe aici zburdand de bucurie imi vine sa ma duc acasa si sa ma apuc de treaba :D Uite, eu imi doresc foarte foarte mult un bebe (o fetita mai exact ). Insa, am o mare problema: mi-e foarte frica de sarcina. Am auzit asa multe povesti despre cat e de rau, plus ca, desi mi-e rusine sa zic asta, dar mie mi-e frica sa nu mor la nastere :) Poate ca e stupid, dar ma gandesc ca odata ce am ramas insarcinata, nu pot sa ma razgandesc daca ma apuca frica, si atunci ce fac? :D Sa nu radeti de mine, dar chiar e neplacut ce simt, mai ales ca imi plac copiii mult mult de tot. Daca a mai trecut cineva prin asemenea trairi, poate imi da si mie niste sfaturi. Ca deja am acus 29 de ani, nu vreau sa vina primul copil odata cu prima pensie :D

temerea ta e justificata, orice femeie trece prin astfel de stari, dar daca vei ajunge ca emotia tinerii ficei tale in brate , langa pieptul tau, sa-i atingi manuta fragila, ascultatul somnului candid in miez de noapte, bucuria ridicarii in brate, asteptarea primelor sunete, mandria de o fi mama....fa-o. doar dragostea fiintei proaspat plamanite poate invinge teama si uneori egoismul. mica faptura, aduna-ti energia si treci la treaba. peste un an vei rade de primii dintisori......Dumnezeu sa te ajute!

puiu.t a scris:

temerea ta e justificata, orice femeie trece prin astfel de stari, dar daca vei ajunge ca emotia tinerii ficei tale in brate , langa pieptul tau, sa-i atingi manuta fragila, ascultatul somnului candid in miez de noapte, bucuria ridicarii in brate, asteptarea primelor sunete, mandria de o fi mama....fa-o. doar dragostea fiintei proaspat plamanite poate invinge teama si uneori egoismul. mica faptura, aduna-ti energia si treci la treaba. peste un an vei rade de primii dintisori......Dumnezeu sa te ajute!

asa zic si eu!

s-ar putea ca toate angoasele tale sa dispara in momentul in care iti vei vedea prima oara puiul la eco. Si eu am avut aceste temeri, cu toate ca nu le-am putut defini clar, pur si simplu imi era frica. Cand am aflat ca sunt insarcinata eram stresata, dadeam vina pe sot ca numai si numai din cauza lui se intampla toate...cred ca lucrau de ja hormonii :D pana am fost la eco si am vazut puiul, apoi mai tarziu cand am simtit primele lovituri am uitat complet de toate angoasele mele. Acum sunt la a doua sarcina si abia astept sa-mi tin fetita in brate. Iti urez bafta si spor la treaba :D

Broscuta_Fermecata a scris:

Offf, cand vad gravidutele pe aici zburdand de bucurie imi vine sa ma duc acasa si sa ma apuc de treaba :cry: Uite, eu imi doresc foarte foarte mult un bebe (o fetita mai exact ). Insa, am o mare problema: mi-e foarte frica de sarcina. Am auzit asa multe povesti despre cat e de rau, plus ca, desi mi-e rusine sa zic asta, dar mie mi-e frica sa nu mor la nastere Poate ca e stupid, dar ma gandesc ca odata ce am ramas insarcinata, nu pot sa ma razgandesc daca ma apuca frica, si atunci ce fac? :cry: Sa nu radeti de mine, dar chiar e neplacut ce simt, mai ales ca imi plac copiii mult mult de tot. Daca a mai trecut cineva prin asemenea trairi, poate imi da si mie niste sfaturi. Ca deja am acus 29 de ani, nu vreau sa vina primul copil odata cu prima pensie

Scumpa de ea :D

Cred ca cel putin 60 % din femei traiesc ce zici tu aici. Eu am fost fff greu de urnit. A trebuit mai intai de toate sa-mi gasesc un medic care sa fie grijuliu si care sa stiu sigur ca face face cezariana la cerintele "clientului"

lauraven a scris:

Acum sunt la a doua sarcina si abia astept sa-mi tin fetita in brate. Iti urez bafta si spor la treaba :D

Coana, pe cat nasti?

Va multumesc mult pentru incurajari Probabil ca va trebui sa merg iar la psiholog dupa ce raman insarcinata, ca am o mare presimtire ca ma vor apuca iar anxietatile si panica, si nu de alta da abia am scapat de ele. O sa citesc mai multe lucruri despre sarcina si nastere, pentru ca si eu ma gandesc ca nu as putea sa nasc decat cu cezariana, altfel mor de frica :D E rau pentru ca nu voi avea pe nimeni langa mine, mama e departe, prieteni nu prea sunt, asa ca va fi o experienta grea trecuta iar de una singura :cry:

PS: Cred ca nu mai vb cu voi, ca pe masura ce imi bag nasul pe topicul asta ma apuca o dorinta tot mai mare sa am un bebe :D Pun si eu niste intrebari stupide: cu cat timp inainte de a te hotari sa ramai insarcinata trebuie sa mergi la medic ca sa te pregatesti (stiu ca exista o perioada in care poti lua vitamine si tot felul de lucruri ca sa ai un bebe sanatos) si pana in ce luna poti munci? Hmmm, ce simple erau lucrurile pe vremuri, de ce Dumnezeu le tot complicam atata? :cry:

Broscuta_Fermecata a scris:

Va multumesc mult pentru incurajari Probabil ca va trebui sa merg iar la psiholog dupa ce raman insarcinata, ca am o mare presimtire ca ma vor apuca iar anxietatile si panica, si nu de alta da abia am scapat de ele. :cry: O sa citesc mai multe lucruri despre sarcina si nastere, pentru ca si eu ma gandesc ca nu as putea sa nasc decat cu cezariana, altfel mor de frica :D E rau pentru ca nu voi avea pe nimeni langa mine, mama e departe, prieteni nu prea sunt, asa ca va fi o experienta grea trecuta iar de una singura :cry:

PS: Cred ca nu mai vb cu voi, ca pe masura ce imi bag nasul pe topicul asta ma apuca o dorinta tot mai mare sa am un bebe :D Pun si eu niste intrebari stupide: cu cat timp inainte de a te hotari sa ramai insarcinata trebuie sa mergi la medic ca sa te pregatesti (stiu ca exista o perioada in care poti lua vitamine si tot felul de lucruri ca sa ai un bebe sanatos) si pana in ce luna poti munci? Hmmm, ce simple erau lucrurile pe vremuri, de ce Dumnezeu le tot complicam atata?

cand vei dori din tot sufletul sa ai un copil, vei lasa toate temerile deoparte. multe dintre colegele mele dupa ce au aflat problemele pe care le-am avut la sarcina cu alex, m-au intrebat daca as mai face. raspunsul a fost spontan si raspicat : DA!

eu una nu m-am pregatit in mod special. l-am dorit, am ramas insarcinata si l-am facut asumandu-mi toate riscurile. si nu-mi pare rau deloc rau. daca am sta sa ne gandim la toate riscurile, nu am mai face nimic in viata noastra, nu am mai lua nici macar o decizie.

zici ca nu ai persoane apropiate? ai sa gasesti la momentul potrivit. Dumnezeu ne da ce avem nevoie, cand avem nevoie!

dupa luna a 7-a (la o sarcina fara probleme) se intra in prenatal dupa nastere, in post natal si apoi in concediu de maternitate (de crestere a copilului) pana la 2 ani.

nu inteleg de ce ai fi singura? ai partenerul cu care esti si daca si el isi doreste un copil, fi sigura ca iti va fi alaturi, te va ajuta dupa cum il educi sa te ajute

Ufff, parca esti EU Broscutel

Mama, fratele, tatal, matusile, unchii...toti sunt plecati din tara. Am aici un sot, o bunica, o soacra si-o cumnata . Deci sunt f deficitara la capitolul afectiune

Ma gandesc mereu ca trebuie sa-mi gasesc singura resursele de a supravietui

Eu cand m-am hotarat m-am dus la medic. Mi-am facut analizele la sange. E bine sa iei dinainte acid folic.

Cam atat....aaa....si multe amoare .

Dupa aia depinde de fiecare organism.

Ia lasa palavrageala si treci la treaba :D

Mireluţa a scris:

Coana, pe cat nasti?

pe 10 ianuarie

lauraven a scris:

pe 10 ianuarie

precis, precis ?

dom'ne, ce ti-e si cu precizia asta elvetieneasca

ti-a zis si ora ?

Mireluţa a scris:

Eu cand m-am hotarat m-am dus la medic. Mi-am facut analizele la sange. E bine sa iei dinainte acid folic.

m-ati zapacit cu acidul asta folic

cianhidric n-o fi mai bun ?