The Unknown a scris:
E la mintea cocosului ca dupa nastere trebuie inlaturata placenta si curatat inauntru sau cusut daca e nevoie. Nu creu ca nici in cazurile alea caritabile de care vorbeai tu, lasa femeia sa plece acasa cu posibilitatea de a se infecta inauntru.
Nu am nimic cu sistemul vostru. Nu traiesc acolo deci mi se falfaie, dar nu-l mai inflori atata pe cand nu e cazul.
Si tot nu mi-ai raspuns, ce face un om care nu are bani si asigurare dar are nevoie de spitalizare si tratament care costa sute de mii de dolari ?
Ampera a scris:
Voi cand v-ati indragostit de copil/sarcina? Ieri m-a luat maica-mea la 13-14 ca nu par 'cacata toata de fericire', ca nu e normal si ca o sa regret probabil ca nu eram mai entuziasmata. Imi povestea ca ea era extrem de fericita si ca nu ii amintesc deloc de bucuria pe care o are o femeie gravida. Stiu si eu singura ca nu tremur de fericire (i'm not there yet), dar nici trista/suparata nu sunt.
Asta cu fericirea si bucuria e instantanee cand afli ca astepti, sau e ceva care se invata? Blondu' cu cat trece mai repede timpul si vede ca merge bine, cu atat devine mai bucuros. Eu am trait atat de mult cu ideea ca nu voi avea copil ca incepusem sa nu vad o alta viata pt mine decat una fara copil. Acum imi este dat peste cap tot ce planuisem si stiam. De mine imi duc grija si ma descurc oriunde dreaq ma duc/fac, cand e vb sa am grija altuiva 24/7 nu stiu cum o sa mearga.
Sper sa ajung sa ma bucur de ideea ca o sa am un copil, deocamdata sunt putin 'zdruncinata' cred, incep sa cred ca maica-mea are dreptate si eu sunt putin 'stricata'
De sarcina nu am fost indragostita si nici nu-mi curgeau balale ca in filme. In primele 3-4 luni am stat cu griji sa nu o pierd ca pe celelalte doua, plus ca am fost si depresata. In trimestrul 2 am fost in concediu si m-am gandit la mine sa ma relaxez putin, iar trimestrul 3 abia asteptam sa treaca. Normal ca am fost bucuroasa ca am reusit sa pastrez sarcina si ca o sa am un copil dar pana sa-l nasc a fost o bucurie normala ca sa zic asa, nu un eveniment cosmic.
De copil insa m-am indragostit din prima clipa cand l-am tinut in brate.
Inainte sa am copil nu am avut absolut deloc instinctul ala matern despre care vorbeste lumea. Niciodata. Nu am fost niciodata atasata de alti copii. De fapt mereu m-au enervat. Mi-am dorit copil in general, dar nu am avut sentimente materne pe timp de sarcina. Multe femei nu au. Nu e ceva iesit din comun si nu inseamna ca esti stricata daca nu ai dracu stie ce sentimente zice lumea ca ar trebui sa ai. Ete fleosc. Ia nu mai pleca tu urechea la ce-ti spune maica'ta.