Ampera a scris:- fiindca eu vin de la 130kg si nu imi e f f usor sa ma tin la 68-70, ma gandesc cu groaza ca as putea lua 10-15-20 kg dupa o sarcina. e asa mult egoism ca ma gandesc la treaba asta? nu sunt gata sa redevin obeza. mi-a sugerat cineva sa slabesc 10kg inainte de sarcina, asa simt mai putin kg extra....donno'
De ingrasat nu scapi. Asta e sigur. Si eu am inceput sarcina la o greutate peste media mea si am pus cam 15 kg in timpul sarcinii. Asta este na, ce sa-i faci. Daca vrei intradevar sa ai un copil nu-ti va mai pasa asa mult despre greutate. Dar daca alaptezi vei slabi mult dupa nastere. Si nu uita ca aproape jumate daca nu si mai mult din greutatea pe care o are o femeie in timpul sarcinii reprezinta fetusul, retentia de apa, fluidul amniotic, placenta si cantitatea dubla de sange in organism. Pe astea le pierzi dupa nastere imediat. Ce ramane este "grasime" cu s-ar zice.
Sfat: nu fa copil ca sa fii "in randul lumii", nu fa copil pentru ca-ti bate varsta la usa. Sentimentul de a dori un copil nu e ceva care poate fi pus sau justificat in cuvinte si notiuni. E ceva ce simti in adanc dar inexplicabil.
Ce mai inseamna "randul lumii" in ziua de azi ? F**k all. Doar nu traiesti intr-un catun sau in evul mediu. Sa ti se falfaie de "randul lumii" Ampera. Fa ce simti daca simti, atat. Eu am avut copil la 37 de ani. Randul lumii din familia mea a fost oripilat. 
Uita-te la el si spune-mi daca as mai putea eu trai o secunda fara el in viata mea, daca am vreun regret sau daca nu as face sau sacrifica orice pentru el. 
stupid_me a scris:Se spune ce persoanele care au avut relatii defectuase cu parintii sau dimpotriva - prea apropiate - vor ezita mereu, chiar daca isi vor dori copii. De asemenea si persoanele care au suferit deceptii in dragoste.
Se spune si pentru unii e valabil iar pentru altii nu. Eu ar fi trebuit sa nu-mi doresc copii niciodata daca e sa ma fi ghidat dupa relatia mea cu maica'mea. Ar fi trebuit sa fiu inrgozita de prospectul de a fi mama eu insumi, dar nu a fost asa. Ba din contra mi-am dorit copil si intr-un fel avand unul acum ma vindec pe mine insumi de ranile copilariei, oferindui lui ceea ce mama nu a putut sau nu a stiut cum sa-mi ofere mie. Nu ma refer la chestii materiale.
Pentru mine e ca si cum as incheia un capitol sinistru fara a-i da sanse sa devina un cerc vicios. Nu stiu daca intelegi ce vreau eu sa explic aici, dar cand il vad pe asta mic al meu ca e fericit, ca e iubit, ca stie cat e de iubit de noi si de toata familia, parca ma vindeca pe mine.
Bineinteles sa nu se inteleaga ca asta ar fi motivul din care am decis sa am copil. Sentimentele astea le-am descoperit treptat ulterior. Golul din lipsa dragostea pe care nu am primit-o eu s-a umplut dea lungul anilor cu dragoste enorma pe care o am de dat copilului meu.
)
