Lucast a scris:Buna seara, eu am un baietel, are 7 anisori.
Bine ati venit. A inceput scoala?
Dreptul de a fi mama
Început de OacOac, Sâm 23 sep 2006 · 2.299 răspunsuri · 204.106 vizualizări
samsara a scris:Bine ati venit. A inceput scoala?
Desigur, este in clasa I.
Super povestea ta despre sarcina ta si eu am tinut foarte mult la alimentatie cand am fost gravida si acum am cel mai frumos martisor o fetita superba cadoul cel mai de pret al lunii martie.
http://www.utilecopii.ro/copilul-anului/pa...coleta-2047.htm
elena-adina a scris:
Ce scumpa e...
am citit o groaza de pagini din topicul asta, le-am luat de la inceput
tot n-am gasit raspuns la intrebari ce mi le pun
cand esti tanar nu faci copii ca te preocupa cariera si sa-i poti oferi o stare materiala
dupa ce trec anii, iti formezi tabieturi, ti-e foarte bine in doi, e confortabil, e liniste si pace, de unde stii ca-ti lipseste un copil? e o a treia persoana, cand simti ca esti suficient de responsabil pt a deveni parinte, sa-i fi devotat tot restul vietii... eu n-am intalnit parinti sa regrete ca au facut copii, dar parca fiecare poarta o taina ascunsa si eu n-o stiu, de ce nu vor parintii sa-i invete pe cei ce nu sunt parinti ce trebuie sa stie? (in afara ca lasa ca o sa vezi cum e si ca va fi bine) am inteles ca e cea mai mare minune ce se poate intampla cuiva si cred asta, cred ca realizezi cata iubire poti oferi si altele
dar e vorba despre aspecte mai practice sa zicem pe care numai cei ce au trecut prin ele le pot impartasi.
pt ca toti zic ca ti se schimba viata radical, de ce ti-ai dori asta?
fulgdenea a scris:dar parca fiecare poarta o taina ascunsa si eu n-o stiu, de ce nu vor parintii sa-i invete pe cei ce nu sunt parinti ce trebuie sa stie? (in afara ca lasa ca o sa vezi cum e si ca va fi bine)
nu e vorba de nici o taină la mijloc, ţi se spune aşa pentru că sentimentul
fulgdenea a scris:am citit o groaza de pagini din topicul asta, le-am luat de la inceputtot n-am gasit raspuns la intrebari ce mi le pun
cand esti tanar nu faci copii ca te preocupa cariera si sa-i poti oferi o stare materiala
dupa ce trec anii, iti formezi tabieturi, ti-e foarte bine in doi, e confortabil, e liniste si pace, de unde stii ca-ti lipseste un copil? e o a treia persoana, cand simti ca esti suficient de responsabil pt a deveni parinte, sa-i fi devotat tot restul vietii... eu n-am intalnit parinti sa regrete ca au facut copii, dar parca fiecare poarta o taina ascunsa si eu n-o stiu, de ce nu vor parintii sa-i invete pe cei ce nu sunt parinti ce trebuie sa stie? (in afara ca lasa ca o sa vezi cum e si ca va fi bine) am inteles ca e cea mai mare minune ce se poate intampla cuiva si cred asta, cred ca realizezi cata iubire poti oferi si altele
dar e vorba despre aspecte mai practice sa zicem pe care numai cei ce au trecut prin ele le pot impartasi.
pt ca toti zic ca ti se schimba viata radical, de ce ti-ai dori asta?
Lucrurile sunt privite din foarte multe puncte de vedere, pentru ca nu exista o reteta, face parte din cursul vietii, iar viata se schimba radical, intr-adevar, dar in bine
fulgdenea a scris:de unde stii ca-ti lipseste un copil? e o a treia persoana, cand simti ca esti suficient de responsabil pt a deveni parinte, sa-i fi devotat tot restul vietii... eu n-am intalnit parinti sa regrete ca au facut copii, dar parca fiecare poarta o taina ascunsa si eu n-o stiu, de ce nu vor parintii sa-i invete pe cei ce nu sunt parinti ce trebuie sa stie? (in afara ca lasa ca o sa vezi cum e si ca va fi bine) am inteles ca e cea mai mare minune ce se poate intampla cuiva si cred asta, cred ca realizezi cata iubire poti oferi si alteledar e vorba despre aspecte mai practice sa zicem pe care numai cei ce au trecut prin ele le pot impartasi.
pt ca toti zic ca ti se schimba viata radical, de ce ti-ai dori asta?
ceasul biologic are o contributie majora.
in mod normal si in cele mai multe cazuri dupa casatorie cuplul isi doreste un copil. in cazul meu, la peste 3 ani de la casatorie mi-am dorit asta. la unii este chiar scopul pentru a intemeia o familie: aparitia unui copil.
ideea mea, care e traditionala, poate prea, e ca numai intr-un cuplu un copil are sanse sa se dezvolate si sa-ti ofere, pana la urma, satisfactiile pe care le astepti. familiile monoparentale pe care le cunosc nu-mi dau seama cum percep lucrurile. din punctul meu de vedere e de neconceput fericirea unui copil si a ta, ca mama pana la urma, fara celalalt parinte alaturi.
fulgdenea a scris:eu n-am intalnit parinti sa regrete ca au facut copii, dar parca fiecare poarta o taina ascunsa si eu n-o stiu, de ce nu vor parintii sa-i invete pe cei ce nu sunt parinti ce trebuie sa stie? (in afara ca lasa ca o sa vezi cum e si ca va fi bine) am inteles ca e cea mai mare minune ce se poate intampla cuiva si cred asta, cred ca realizezi cata iubire poti oferi si alteledar e vorba despre aspecte mai practice sa zicem pe care numai cei ce au trecut prin ele le pot impartasi.
pt ca toti zic ca ti se schimba viata radical, de ce ti-ai dori asta?
Pentru ca ti se schimba viata inclusiv in bine, si nu e un lucru legat doar de faptul ca ai dat nastere unui om. Poate pare prea siropos, dar nu mi-am dat seama cat de gratuit se supara oamenii pana nu vazut atitudinea nevinovata si zambetul copilului meu cand se joaca pe podea, in haine noi, intr-o balta de suc din paharul pe care tocmai l-am turnat si care era ultimul. E foarte adevarat ca adultii se supara, fac crize de nervi din orice prostie (ma includ aici, cateodata, desi in 99% dintre cazuri ma supar doar pe mine, dar pentru tampenii). Expresia de pe fata unui copil iti aduce aminte in fiecare zi ca multe suparari sunt fleacuri si poti gasi oricand un motiv sa zambesti.
E adevarat, dpdv al tabieturilor, ca lucrurile stau cu totul altfel, desi cine e mai inventiv gaseste solutii pentru toate, de a imbina cresterea unui copil cu alte lucruri pe care le facea inainte. Recunosc ca mi-a fost teama in sinea mea, ca voi fi egoista uneori, sau ca voi avea asemenea tendinte. Dar ingrijirea copilului a venit in prim plan in mod natural, nu o faci numai la nivel de strictul necesar, ci vrei, simti nevoia sa faci totul cat mai bine, ai sentimente vinovatie daca ti se pare ca puteai sa faci mai mult. E atat de normal ca parca ai fi fost asa toata viata; tine de instinctul matern.
Un alt motiv e ca vrei sa imparti cu cineva cel mai pretios dar primit, adica viata. Si asta nu inseamna in nici un fel ca astepti recunostinta sau mergi pe principiul popular "eu te-am facut". Pur si simplu, pentru ca iti place sa traiesti, desi lumea asta e nenorocita rau, vrei literalmente sa dai cuiva aceasta posibilitate, sa traiasca toate bucuriile pe care le-ai trait si tu la randul tau. Viata e frumoasa, cu toate complicatiile ei. Mi-aduc aminte ca am inceput de pe la 15 ani sa gandesc asa; prin exemple marunte, de pilda, ma gandeam cu placere ca trebuie sa invat sa fac nu stiu ce prajitura, pentru ca voi avea candva o familie si mi-ar placea sa o fac pentru copilul meu, sau cand vedeam o jucarie intr-o vitrina, ma gandeam "sigur cand voi avea un copil, va vrea cutare si cutare", si ma uitam cate 10 minute la toata vitrina, imaginandu-mi cum s-ar bucura viitorul meu copil sa primeasca acele jucarii. Bine, astea, cum am spus, sunt exemple minore. Ma gandesc ca daca nu as fi existat, nu as cunoscut multitudinea de stari, emotii, sentimente, care m-au definit ca om, o gramada fiind bucurii. Deci daca pot da ocazia cuiva sa le traiasca, in felul lui, desigur, o voi face.
Editat Mar 24 nov 2009 22:52
Si niciodata nu poti exprima in cuvinte ce simti cand descoperi ca in loc sa manance sandvisul, l-a facut bucati si aruncat pe jos in camera, cand il pui sa ia matura si farasul sa stranga (si cand te gandesti ca acea matura are o coada de 2 ori mai inalta decat copilul) si il vezi cum se chinuie sa mature si nu reuseste si apoi sa aseaza in genunchi si le pune cu mana, bucata cu bucata pe faras .... si iti vine sa lesini de ras de cat de haios este 
Si nu e nici o taina, e sentimentul, experienta pe care fiecare o traieste altfel.