Cleric Preston a scris:Da` de ce trebuie să le spuneţi, nu aţi crescut mari? Nu sunteţi adulţi?Da` el săracu ştie ce-l aşteaptă? De ce nu invers, să se bucure copilul de voi şi prin voi de lume, nu voi să vă bucuraţi prin copil, că doar nu sunteţi paraziţi sentimentali, aţi crescut mari, sunteţi adulţi, fiică, fiu. Sau vouă vă mai spun părinţii fetiţo, copile?
draga cleric.....este evident ca nu ai inteles nimic din mesajul meu....chiar daca suntem adulti avem o relatie apropiata cu parintii nostrii si comunicam foarte bine, mai ales cand vine vorba de o decizie atat de importanta cum este intemeierea unei familii.....daca nu iti este familiara acest gen de relatie este problema ta, dar nu incerca sa faci misto de noi pt neajunsurile si frustrarile tale
si acum sa iti traduc, sa intelegi si tu ce am vrut sa spun prin "sa ne bucuram de el (de copil)"....adica sa putem savura toate momentele minunate pe care le traieste un parinte alaturi de copilul sau fara a regreta ca avem un copil datorita unor neajunsuri cum ar fi de ordin financiar sau de alt gen
si stai linistit si nu iti mai face griji pt "saracu" ca nu il asteapta tribunalul inchizitor.....ce am scris in mesajul anterior sunt lucruri pe care ni le dorim amandoi(eu si prietenul meu)...nu e nimic unilateral.....asa ca poti dormi linistit fara grija lui
daca mai ai obiectii sau neintelegeri revino cu un mesaj la fel de "inteligen" si de "fascinant" ca cel anterior




