Este important pentru noi toti sa stim cine ajunge in iad si de ce. Din totdeauna oamenii s-au amenintat unul pe altul cu focul iadului pentru greseli minore, dand verdicte in locul lui Dumnezeu. Totusi sunt curios cum pot fi explicate urmatoarele contradictii:
1. Fiecare pacatos sortit iadului are o mama. Acea mama l-ar arde pe copilul ei, mai rau si neascultator, cu lampa de benzina sau l-ar da pe mana diavolului? In majoritatea cazurilor, nu. D-zeu, perfect fiind, este mai milostiv decat oricare dintre noi, deci decat orice mama. Rezulata ca D-zeu nu poate arunca in iad pe nimeni.
2. Daca se considera ca D-zeu arunca totusi pacatosii in iad, din spirit de dreptate, El cunoscand viitorul si alegerile neintelepte, dinainte e al creea pe pacatos, rezulta logic ca nu l-ar creea deloc decat sa produca un spirit sortit chinului.
3. Daca iadul exista cum poate exista un rai unde oamnii traiesc fericiti stiind bine ca rude apropiate ale lor (mama, sora, fiu) se chinuie groaznic.
4. Iadul este infinit ca durata. Speranta de a iesi de acolo nu exista. Totusi suntem de acord, ca un judecator care da 20 ani de inchisoare, unei femei care a furat o rata, este incorect. Pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu gravitatea infractiunii. D-zeu fiind corect si milostiv nu ar putea da aceleiasi femei un tratament si mai dur: chinuri groaznice pe vecie.
5. Daca eu as fi in pozitia de monarh absolut nu as da pedepse pentru desfranati, homosexuali, prostituate, etc. D-zeu este mai milostiv decat mine.
6. Daca totusi exista o logica pentru care D-zeu nu are ce face cu pacatosii, pentru ca in rai nu-i poate duce ca sa nu-i deranjeze pe sfinti, atunci mai degraba fie iar putea distruge definitiv ca sa-i scape de chinuri, fie ar putea amenaja locuri in care fiecare sa traiasca cu cei avand acelas grad de rautate. Dupa cum se observa nu-L obliga nimeni sa-l dea pe om pe pacatos diavolului.
7. Iadul este inutil, pe motiv ca nimeni nu poate fi corectat s-au adus pe calea cea dreapta acolo, pentru ca nu se poate iesi din acel loc, chiar de pacatosul ar deveni sfant pe parcurs. Rezulta ca pedeapsa nu ar face altceva decat sa satisfaca pe cei nedreptatiti, nedreptatea neputand fi in lumea noastra decat o suferinta finita ca durata si intensitate.
Doctrina iadului pare mai degraba creatia unor psihopati decat a unor pesoane blande. Cand un astfel de om simte ca-si pierde averea si autoritatea, pe care o avea de cand s-a nascut, turbeaza de furie. El nu se va multumi doar sa arda pe rug. El va inventa un loc (cine ucide si tortureaza acela va si minti) in care moartea prin simpla disparitie, nu este o evatare pentru cel chinuit.
a fost creat de biserica si nu de Dumnezeu.