România
Roportal.ro

Ai amant/amanta?

Început de Armina, Lun 11 sep 2006 · 537 răspunsuri · 69.178 vizualizări · închis

doriniciu_ff2.544 mesaje#422
ellla a scris:
vreu vreu ... da' ... :tease:

lasa nu mai plange. uite, ne asociem si cautam unu'. si vedem noi cum il impartim. aa?? ce zici. ne tragem un amant, sau io t...... lui?!

doriniciu_ff2.544 mesaje#424
ellla a scris:
nu vreau amant...vreau la iubi meu :tease:

lasa puiule, amantu-i de intretinerea frumusetii. ce stii tu. ascultama pe mine ca stiu ce zic. n-ai sa regreti. tre sa fii in forma pana la iubi. are cine-ti plati beletu'.

doriniciu_ff2.544 mesaje#426

uite cum facem: tu imi faci rost de un amant si eu te ajut sa ajungi la iubi. vrei??

doriniciu_ff2.544 mesaje#428

da pan-atunci tu faci pe amantu' si eu pe iubi. :tease: si vedem compatibilitatea. ca merge si fara "prelungitoare".

qusay5.157 mesaje#429

Trag concluzia din sondajul topicului ca romanii prefera sa-si iubeasca partenerii si nu sa-i insele. Dar par si sa admita unele mici indifelitati "oculare" sau onirice. Cu alte cuvinte suntem mai mult fideli decat infideli. Si iarasi ma aflu in plin paradox. Vorbim mult despre aspecte ale vietii care nu ne intereseaza de fapt sau nu intra in sfera actiunilor noastre. Ca si telenovele: prezinta situatii, cu pretentia descinderii lor din viata, care nu sunt experimentate decat de foarte putine persoane, celelalte preferand sa n-aiba nimic in comun cu ele si chiar n-au. Si atunci despre care oameni si care viata vorbim?

Ne place sa iubim constant, profund, sincer. Dar sunt topicuri cu duiumul adresate situatiilor limita.

Extremele, a caror usa nu o deschidem, desi stim ca viata bate mereu filmul, inspira discutii, barfe zvonuri, legende, stiri si carti. Dar ele nu reprezinta o sursa de inspiratie. Pentru ca cei mai multi nu vor sa traiasca spectaculos. Probabil ca inca nu ne-am alienat destul sau nu suferim de histrionism. Probabil ca si amanteria este abordata de cei mai multi tot ca prelungirea sau varianta mai buna a unei povesti cuminti de acasa. Ce mi se pare ciudat este ca toate situatiile astea speciale, cu care nu am crezut ca vom avea tangenta, nu ne reprezinta, nu le cultivam (de fapt), nu le dorim dar ne ocupam timpul cu ele (exercitii mentale sau barfele de intretinere) ajungand sa traim in supozitii si ireal mai mult decat in concret. Nu e putin ciudat?

← Înapoi la Arhiva