constientizez rigiditatea mea in gandire. despre egoism...ca sa fie cat mai clar si la obiect ideea mea e urmatoarea: gasesc in mine la acelasi egoism prezent in interiorul tuturor, sau poate mai mult. dar cred ca, pentru a-la suprima, NU poate exista alta cale decat cea a credintei, singura prin care omul evolueaza spiritual, sufleteste. sau, ca sa rectific, pentru a fi redus la minim. resping orice alt argument pentru ca am cea mai mare convingere ca doar asta este calea cea buna
Vorbind de Dumnezeu!!!!
Început de wishmaster, Mie 24 nov 2004 · 295 răspunsuri · 46.160 vizualizări
Foarte controversat subiectul acesta...Eu sunt intr-un moment foaret confuz...Dar cred in Dumnezeu, in existenta Lui si mai red de asemenea ca vom da socoteala mai tarziu in fata cuiva de faptele noastre...Caci constiinta noastra tinde sa dispara putin cate putin...Bine, acum depinde ce fel de fapte ! Caci nu orice chestie reprezinta o fapta rea. Adica hai sa nu devenim absurzi...Si in primul rand ar trebui sa ne gandim la noi, la cei din jur, la cat de mult afecteaza fapta noastra pe ceilalti, dar si pe noi...Si abia apoi ne gandim la Dumnezeu!..In fine, sunt confuza...Nici eu nu stiu ce sa cred...
\ a scris:cata indolenta domnilor!sa vorbim de o himera ca de un lucru in fata caruia trebuie sa raspundem pentru faptele noastre.de faptele noastre nu raspundem decat in fata noastra..in fata constiintei noastre....si nu in fata unor barbosi,jecmanitori si mai pacatosi dar cu statut de semi-sfant...nu e corect.....sunt singurul meu stapan..si nimeni nu ma poate controla in vreun fel.....nici statul nu ma poate judeca.de fapt dumnezeu este un concept pentru judecator al spiritului ceea ce este o grava incalcare adreptului individual la demnitate si raspundere...deci..in fata cui raspunde omul?
preotii, caci cred ca la ei te referi atunci cand vorbesti de barbosi etc.. sunt oameni si ei, deci supusi greselilor, intr-adevar am ajuns sa nu mai am pic de respect cand ii vad varati in politica pana in gat si facand alte tampenii pe care nu mai are rost sa le mai spun aici...nu cred ca ei sunt cei ce reprezinta problema...nici biserica nu mai repr "casa Domnului", a dvenit o ..institutie, si cat de dur suna cuvantul asta...de-zeu exista pentru fiecare intr-un fel sau altul, chiar si constiinta aia de care vorbeai. Cred ca nu fac decat sa ma agat de ceva in care sa cred, in ceva mai puternic, caci asta e inclinatia omului. si mai cred ca inainte de a vorbi de de-zeu sau in fata cui raspundem, ar trebui sa vb de om si de ce repr el? iti pui o intrebare.."in FATA CUI RASPUNDEM?" adica intervine necesitatea de a da socotela cuiva mai puternic decat tine asupra faptelor tale, mai mult sau mai putin bune, chiar daca acel ceva e chiar propria ta constiinta...omul e o fiinta slaba si setea de cunoastere e mare...
pe.sa: nu ma consider credincioasa, chiar deloc, si am zis probabil ce au zis multi inaintea mea( n-am mai avut chef sa citesc tot)! :o
Cum poti spune ca biserica nu mai e casa Lui Dumnezeu??!! Asta e printre cele mai importante lucruri pe care le avem noi crestinii! Biserica va fi mereu casa Domnului! Sunt destule exemple negative in randul preotilor dar sunt si destui preoti care sunt de o bunatate incredibila si au o credinta puternica! Inca ceva preotii nu sunt sfinti sau semi-sfinti cum sa spus! Respect parerea fiecaruia atat timp cat si a mea e respectata, fiecare are dreptul sa creada in ce vrea si nu mi-am propus sa convertesc pe nimeni! Insa sa fim mai atenti cu ce spunem!
Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"
Un student a raspuns ferm: "Da!"
Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el la-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau?
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, lasand profesorul sa concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o poveste pentru copii, deci prea putin credibila.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare.
Studentul sa-a ridicat in picioare si a intrebat: "de-le Profesor, starea de frig exista?"
"Bininteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este aceasta?", a continuat profesorul... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme
cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in
organism."
Si, continua studentul, "intunericul exista"? "Bineinteles!" raspunse profesorul. De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina.
Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.
In sfarsit studentul il intreba pe profesor, Domnule Profesor, exista raul absolut?" profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta
peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."
Studentul raspunse " Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima
omului.
Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic.
Numele acestui tanar este ALBERT EINSTEIN.
www.resursadefun.ro
Fortata de obiectul Romana de la scoala, am citit "Patul lui Procust", de Camil Petrescu. La un moment dat, Ladima (personajul principal) vrea sa creada in Dumnezeu, vede asta ca pe singura salvare (situatia lui nu era una din cele mai fericite: ramasese fara serviciu si descoperise ca domnisoara de care era indragostit si cu care vroia sa se casatoreasca era o prostituata). In fine, situatia sa incepe incet, incet sa se remedieze. Parca e mai plin de viata, parca nu stiu ce.
Dar prietenii lui incep sa-si bata joc de credinta sa. Si el incearca sa gaseasca contraargumente. Nu reuseste prea bine si se duce de rapa credinta sa. Se sinucide.
Un personaj mai putin important din carte spune ca nu trebuie sa dovedesti nimanui faptul ca Dumnezeu exista. Nu incerca sa gasesti argumente, pentru ca vei fi pierdut. Si aici a gresit Ladima.
Credinta e in suflet. Vrei - crezi, nu vrei - nu crezi. Am descoperit recent ca o prietena de-a mea din alt oras nu crede si am ramas surprinsa, nu-mi trecuse niciodata prin cap posibilitatea asta. Dar apoi... e libera sa faca ce vrea. Si eu la fel. Vom tine in continuare legatura.
Nimeni nu ne obliga sa facem ceva ce nu vrem, nimeni nu ne obliga sa credem in ceva ce noua ni se pare absurd.
Absurd este sa crezi asta (ca cineva ne obliga...).
Foarte frumos spus oana*gabriela. Felicitari.
spider a scris:Foarte frumos spus oana*gabriela. Felicitari.[snapbacca]24971[/snapbacca]
Si eu sunt de aceeasi parere :roll: 
Foarte frumos oana*gabriela! Nu suntem obligati sa credem! In acest sens ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune si posibilitatea de a alegere! De la Dumnezeu a plecat totul; si ingerii sunt creatii ale Lui. Iar lucifer a crezut ca Ii poate lua locul si din acest motiv a fost alungat din rai.(parca asa e nu?).
La o ora de religie din liceu unul din colegi a pus intrebarea urmatoare profesorului: Dumnezeu este a tot puternic! Atunci El poate crea un bolovan atat de mare incat nici El sa nu poata sa il ridice. Dar daca nu poate sa il ridice inseamna ca nu e a tot puternic...Deci nu e Dumnezeu.
Bine inteles ca profesorul ia darmat inmediat sofismul...
:roll:
Probabil ca este unul dintre cele mai controversate subiecte....Mi-la imaginez pe Dumnezeu razand de noi....bietii oameni...Ce suntem.Un abur care se arata putin si apoi dispare....Tare ne mai bizuime pe noi....Ne credem tari...Si vai....Suntem un praf pe cumpana....sa-a spus ca departarea de Dumnezeu te apropie de oameni....Oare asa sa fie.??? Ce te faci cand toti te-au parasit. Unde alergi??? Unde gasesti pacea care intrece orice pricepere??....Ce poti sa faci cand mania Lui Dumnezeu se revarsa asupra pamantului??? CE au putut face oamenii din Asia??? Ce au putut sa faca oamenii din Statele unite cand sa-au prabusit cele doua turnuri??? Abia atunci si-au addus aminte de Dumnezeu...si si-au intors fata spre El... Oare de ce nu ne trezim la realitate...Uitati-va inm jur...Traim intr-o lume nebuna in care ceea ce este anormal a devenit normal.....Singura carte care ramane in picioare si va ramanea este Biblia....Un verset spune ....cerurile si pamantul va trece...dar cuvintele Mele nu vor trece....Fara El suntem nimic....Doar prin El suntem ceea ce suntem...fara El nu am avea viata...El este Viata...Fara El nu am avea sanatate...Si toate celelalte...Si totusi....nu ne face dupa rautatea noastra...Iubirea Lui intrece orice....Dar este si un judecator... Cand va veni sfarsitul....numai in fata Lui vom raspunde...Ne-am gandit la momentele acelea???...Cei care cred bineinteles....Cum vom putea sa stam atunci in fata Lui???...Sa incercam deci sa fim cat mai crestini..Si nu doar cu numele.. Sa ne trezim pana nu este prea tarziu si nu mai putem sa facem nimic.....Azi....pana nu e prea tarziu...Maine....sa-ar putea sa nu mai fim.....Daca ai pierdut tot, si il ai pe Dumnezeu...iti vei da seama ca Dumnezeu iti este de ajuns....Deci nu ai pierdut nimic...Dumnezeu exista....SI fiecare dintre noi va raspunde in fata Lui....Ca vrei ca nu vrei...ca esti ateu ca nu esti...ca crezi ca exista ca nu crezi....Nu esti stapan pe tine...Oricand poate sa ti se ceara viata inapoi.....Nici macar o secunda nu mai poti sa cersesti...V-am lasat.....Sa fiti iubiti..... 8)