Buna,
Am intrat de curand pe acest forum cautand diverse teme despre probleme psihice. Am 31 de ani si am nascut de 5 luni. Mai am o fetita de 6 ani cu care am avut mari probleme de sanatate si cu mancarea. Acum 1 an si jumatate am facut doua atacuri de panica dupa care am ramas insarcinata si am fost foarte bine psihic pana de curand-se pare ca sunt transformari hormonale in timpul sarcinii care linisteste psihicul. Mentionez ca sufar si de hipotiroidie.
De catva timp ma trezesc noasptea (s-a intamplat si ziua) cu o stare de agitatie si spaima fata de copilul cel mic, ma intreb ce este cu el in viata mea, consider ca nu sunt in stare sa-l cresc, ma cuprinde o agitatie infioratoare cu o deznadejde cumplita legata de viata in general si cu sentimentul ca orice lucru bun s-ar intampla in viata mea in acel moment nimic nu mai conteaza, nimic nu ma poate scoate din acea traire cumplita. De felul meu eram o persoana mai stresata, agitata, nervoasa si irascibila, insa asemenea stari asemenatoare cu atacul de panica nu am mai trait. Am tot citit in articole si nu-mi dau seama ce este: seamana cu atacul de panica pt ca sentimentele sunt cumplite in acel moment insa tine foarte mult, ore in sir nu scap de trairea aia uneori si cate o zi intreaga; nu este nici anxietate pt ca nu mi-e frica legat de faptul ca se va intampla ceva rau, sau ca cineva va pati ceva, etc. nu stiu nici daca este depresie-nu plnag si nu pot sa plang, pur si simplu nu stiu ce este si ce sa fac. Mentionez ca alaptez si nu pot sa iau nimic. Nu cred nici in psihoterapie, iar medicamentele stiu ca te transforma in leguma si creaza dependenta. Nu am fost niciodata la psihiatru sau psiholog, nu stiu mare lucru despre aceste boli decat ce citesc eu individual. O sa scap cumva de aceste stari? Nu pot povesti cu nimeni apropiat nici macar cu sotul meu. As fi recunoscatoare sa aflu orice din experienta altora. Va multumesc anticipat.