pai poate daca ai atitudinea asta avem discutia asta si peste 5 ani si multi bani cursi pe apa garlei... la asta te-ai gandit?
Atacuri de panica
Început de Lynda2006, Sâm 9 sep 2006 · 424 răspunsuri · 160.233 vizualizări
gabone77 a scris:pai poate daca ai atitudinea asta avem discutia asta si peste 5 ani si multi bani cursi pe apa garlei... la asta te-ai gandit?
Ce atitudine? Ce vezi tu gresit in ea?
Argumenteaza-ti raspunsurile! Demonstreaza ceea ce vrei sa scoti in evidenta 
Apoi ce vezi tu ca e gresit pentru tine nu inseamna ca eu trebuie sa respect acelasi sablon ca al tau.Adica ce e gresit pentru tine,pentru mine poate fi bun...si chiar intersant.
@ erena: da la asta ma refer si eu. nu pot sa fii atat de dezinteresat cand e sanatatea ta in joc. adica mentalitatea, lasa ca stie ala mai bine ce e bine pt mine, eu doar merg pe mana lui. nu e deloc ok asa, si asta denota multe. pe de alta parte daca tu crezi ca cineva nu are ce face si iti cauta tie nod in papura sa stii ca gresesti.
@blue sugar: sa stii ca atacurile de panica se pot vindeca, ti-o zic din proprie experienta. ce faci tu cu respirat in punga si alte astea sunt doar tratarea simptomaticii si nu a cauzei. cand o sa umbli la cauza o sa dispara si efectele
BlueSugar a scris:Erena,cum dracu sa nu stii ce tratament faci?Ce terapie faci?Asa fara sa intrebi?Esti culmea,zau!Ma intreb cum ai tupeu sa dai sfaturi altora cand tu habar nu ai pe ce lume traiesti!Nu sufar de anxietate,depresie nici atat...Totusi acum ceva saptamani in urma,cand motanul meu a fost grav bolnav,am fost cu el la doctor....Atunci am avut primul atac de panica,nu din cauza ca motanul era bolnav ci din cauza ca asteptand randul sa intram in cabinet,a intrat un om cu 2 dogi germani in sala de asteptare.Eu eram langa perete,aceiasi culoare alba aveam si eu si peretele cand cainii au intrat.L-am tras pe sot in fata mea si nu imi amintesc decat ca m-am trezit la spital.....Respirand in punga de hartie....A fost un atac de panica,datorat chinofobiei.
Ce a urmat?Fizioterapie,pentru a face fata unor eventuale atacuri de panica,exercitii de respiratie in punga,inca fac fizioterapie,dar tot nu pot scapa de atacurile de panica atunci cand vad un caine mare fara lesa.Punct!
Unu la mana,acum stiu ce terapie fac ca am aflat acu vreo 2 luni jumate,si asta nu ca eram neaparat interesata,aveam o parere de genul ca el ca specialist stie mai bine ce trebuie sa faca el isi face partea lui eu pe a mea. Si atat vedeam si o faceam inconstient poate gresit poate bine.dar gandirea mea se limita pe vremea aia.Adica pana prin aprilie cand am terminat eu cu medicamentele oricat m-as fi straduit eu sa ratienez,nu puteam acle medicamente au si parti negative in afara de cele pozitive.iar partile negative ar fi ca iti limiteazaputerea de concentrare si de gandire si te tempereaza de tot,in asa fel incat sa nu faci vreo prostie...asa cum avem eu in obicei.
Insa iti zic ca de atunci gandirea mea a reusit sa evolueze am reusit sa rationez mult mai bine si da am reusit sa invat,sa gandesc logic si sa fac fata la niste examene ,care pentru unii nu e mare lucru dar facand o diferenta intre cea de anu trecut de pe vremea asta..cand nici macar sa ma dau jos din pat nu puteam si cea de acum cand potsta sa invat,pot iesi afara sa ma distrez...imi place din nou sa stau intre oameni si sa comunic...hmm da e o diferenta.
Uite vezi persoane ca tine care afirma ca celalt nu stie pe ce lume traieste face viata mai grea celor cu anumite probleme.Nu te critic poate o faci incosntient,nu am de unde stii stiu doar ca intentia ta nu asta ar fi,ci doar de a incerca sa faci o trezire la realitate.
Uite asa ca exemplu eu atacuri de panica am facut...dar am facut sa zicem 3 saptamani..asa mai des..apoi cand eram in spital o data si apoi la cateva luni am facut inca un atac dar asta pentru ca ma speriasem se intamplase ceva negativ in familia mea...si nu stiam cum o sa fac fata...dar am facut acel atac acu vreo 10 luni si de atunci nici unu si acum stiu macar cum sa gestionez situatia.chiar daca exista posibilitatea sa mai am atacuri stiu ca daca ma relaxez si respir usor tensiunea va trece si ca pentru orice exista o rezolvare. Si merge....chiar nu ma pot plange.Nu am ajuns niciodata in situatia sa respir in punga de hartie...am zis decat asa,mai bine imi inving orice frica asa avea.
f bine ma bucur sincer, doar ca uneori mi se pare ca ti s-a vandut o poveste. in psihanaliza stai ani de zile si poate nu ai niciun rezultat. in alte terapii in juma de an esti alt om. trage tu concluzia de rigoare. plus ca daca ai stii de la ce se face atacul de panica si l-ai intelege nu l-ai mai avea. asta cu respiratia sau relaxarea este intr-adevar o cale de a face simptomul mai uman dar nu o vindecare. e ca si cum tamponezi o rana zilnic in loc sa ii dai de cap. chiar si tu ai zis:
apoi cand eram in spital o data si apoi la cateva luni am facut inca un atac dar asta pentru ca ma speriasem se intamplase ceva negativ in familia mea...si nu stiam cum o sa fac fata...
adica l-ai facut pt ce ai gandit. succes in continuare ce pot sa zic... 
mersi :cry:
ma eu stiu sigur ca a mai incercat si alte terapii pe mine,sigur si cea cognitiv comportamentala,dar nu a mers...asta pentu ca nu aveam resurse necesare pentru a face fata...aveam nevoie ca eu sa imi dau seama de anumite lucruri sa le inteleg,si hmm eu nu vroiam sa accept ca na am o problema si inca una mare chiar ca nu de bine ce eram am luat niste somnifere...sa ma joc cu ele , aveam nevoie ca si eu sa inteleg ca si eu trebuie sa muncesc,acum situatia e alta si pot gestiona mai bine anumite lucruri si situatii,si sper sa reusesc sa fac din ce in ce mai bine,acum o fac asa superficial inca 
duncanmc a scris:Permiteti-mi ca foarte pe scurt sa va relatez intamplarile de care am avut parte precum si modul in care mi-am regasit sanatatea.Clasa a 10a, semestrul I, ora de biologie, ma cer afara. M-a simteam rau, eram palid, profesoara m-a trimis acasa. Am facut analize si am descoperit ca am anemie. Incepand cu clasa a 9a, de cand mi-au luat ai mei calculator, in fiecare zi, cand veneam de la scoala, ma puneam in fata lui si pana seara cand ma culcam nu ma miscam de acolo. Rezultatele au aparut, dupa 1 an si ceva.. anemie!
Am inceput un lung tratament cu fier si alte multe vitamine, minerale, calciu, etc. Intre timp insa, continuand sa ma duc la scoala si avand parte din nou de stari de rau din cauza slabiciunii, am dezvoltat o teama in inima mea. A inceput sa-mi fie teama - sa stau la ore, sa zabovesc oriunde altundeva decat acasa- sa mai ies din casa, pentru ca asa de multe ori aveam parte de durere... M-am detasat de prieteni, traiam in lumea mea singuratica si plina de teama. Oridecateori ieseam din casa simteam acele simptome atat bine cunoscute: batai puternice ale inimii, tremur, senzatia ca nu mai puteam respira, transpiratie, senzatia ca o sa patesc ceva rau, teama exagerata.
M-au marcat enorm de mult aceste simtaminte. Nu ma mai simteam in siguranta decat acasa. Eram pe punctul de a renunta la scoala. Asta era pe clasa a 10a.
In sufletul meu eram complet ravasit. Sunt un om bun, cum imi ingaduie Dumnezeu sa mi se intample asa ceva? De ce tocmai mie?
Intr-un tarziu medicul de familie m-a trimis la psihiatru. Astfel, dupa o perioada, tratamentul cu fier s-a incheiat si am inceput un altul, de data asta prescris de psihiatru. Acesta m-a diagnosticat cu atacuri de panica, anxietate si episod depresiv major. Am luat, pe rand, in jur de vreo 4 medicamente pentru ca nu gaseam unu care sa dea rezultate. Si stiti ca pentru fiecare tip de medicament, trebuie o perioada de timp cam lunga ca sa se vada rezultatele. Insa in cazul meu rezultatele au fost minime de fiecare data, au redus cei drept un pic simptomele.
Folosindu-ma de post si rugaciune am reusit sa trec cu bine prin examenul de bacalaureat. Am observat ca in ziua pt care ma rugam lui Dumnezeu, cu toate ca teama inca o simteam, ea nu mai avea puterea paralizanta care de obicei o avea. O simteam, era acolo, insa asa cum toata lumea o simte, nu exagerata care sa-mi produca alte simptome puternice si sa ma faca sa o iau la fuga. La fel am procedat si in facultate, si cu ajutorul lui Dumnezeu am terminat si o facultate.
Acum cateva luni, am pasit cu niste prieteni de-ai mei intr-o biserica neoprotestanta, penticostala. Era duminica dimineata. Cand intru am parte de un soc: toata lumea era pe genunchi, se ruga. Mai rar asa ceva in ziua de azi. M-am asezat undeva pe un scaun si pe masura ce asistam la tot ce se intampla acolo am inceput sa simt dragoste, acceptare, lumina. O dragoste care era mai puternica decat teama care atata timp m-a robit. Si spre uimirea mea, puteam sa stau in biserica, in adunare, in mijlocul multimii de oameni fara ca teama sa imi faca rau. Odata, in trecut, nu puteam sa stau in banca la cursuri, iar acum, aici, teama nu mai are putere. Am realizat atunci, ca, daca Dumnezeu poate fi gasit undeva pe pamant, atunci El este prezent intr-o biserica autentica. Si mai mult, are putere sa imi redea sanatatea.
Am inceput apoi sa merg regulat si peste saptamana. Si am inceput sa ma rog pentru sanatatea mea. Ma apropiam tot mai mult de Dumnezeu si ma rugam des. La un moment dat am promis ca, daca imi voi recapata sanatatea, voi ramane credincios intreaga viata. Am continuat sa ma duc cu regularitate si spre uimirea mea, incepeam sa castig treptat teren in fata temerilor mele. O putere neinteleasa era cu mine si ma sprijinea. Incetul cu incetul, am trecut prin toate situatiile care odata imi erau imposibile. Simteam ca teama devine tot mai mica, iar credinta mea in Cel de sus se intareste tot mai mult. Psihiatrul vazand aceasta, mi-a redus tratamentul, iar azi, am scapat de orice medicamente. Teama nu mai are putere asupra mea, pentru ca Dumnezeu exista si El mi-a ascultat nenumaratele rugaciuni in lacrimi. Este normal ca uneori cand faci ceva nou sau treci prin situatii noi sa simti putina teama (aceea de necunooscut), insa ea isi are limitele ei. Rugaciunile mi-au fost ascultate, am toate motivele sa ii fiu recunoscator lui Dumnezeu; si sa imi indeplinesc promisiunea.
In cel mai amabil si prietenesc mod va indemn pe cei cu astfel de probleme sa va apropiati de Dumnezeu, caci doar El va poate reda speranta unei vieti cu zambetul pe buze. Cine poate cunoaste mai bine profunzimile naturii umane decat... Cel care l-a inventat?
Va stau la dispozitie pentru orice intrebari, nelamuriri, informatii si daca pot va ajuta cu ceva, scrieti-mi, o s-o fac cu cea mai mare placere (poate am avantajul de a va intelege mai bine, pentru ca si eu am trecut pe acolo). Inchei astfel:
“Teama bate la usa, curajul merge sa deschida... si nu gaseste pe nimeni.”
Dumnezeu sa va dea sanatate multa!
Am trecut si eu prin asta.E o iluzie frumoasa , euforica care nu tine mult (ceva gen cum e in relatii , totu e frumos la inceput).Mai incolo vor aparea si semne de intrebare si euforia asta se va risipi treptat iar starea de frica o sa te paralizeze iarasi , ptr ca esti fricos.
Am gasit si eu o solutie ... cea mai BUNA solutie la boala numita viata .... suicidul. In luna ce urmeaza imi dau demisia si inchid orice socoteala cu cacatul asta ... oricum .... in final tot acolo se ajunge.
Heretic a scris:Am gasit si eu o solutie ... cea mai BUNA solutie la boala numita viata .... suicidul. In luna ce urmeaza imi dau demisia si inchid orice socoteala cu cacatul asta ... oricum .... in final tot acolo se ajunge.
De ce crezi ca suicidul e cea mai buna solutie? Dar un motiv suficient de bun ca sa cred asta. eu iti pot enspe mii de motive prin care iti arat ca nu ai dretpate si ca nu tu vb acum ci depresia din tine.Asta te face sa numai vezi lucrurile ireal.
Editat Lun 13 iul 2009 19:09
Heretic a scris:Am gasit si eu o solutie ... cea mai BUNA solutie la boala numita viata .... suicidul. In luna ce urmeaza imi dau demisia si inchid orice socoteala cu cacatul asta ... oricum .... in final tot acolo se ajunge.
Nu trebuie sa iti dai demisia ca sa te sinucizi. Odata mort, contractul de munca inceteaza de la sine.
In plus, ar fi totusi bine sa reconsideri hotăr