Rory* a scris:Au primit deja acel 1% pe care il cer aici, in alte tari - si tot nu sunt multumiti, tot ies in strada si imping limitele cat mai departe.
Dupa dreptul de a se casatori urmeaza propaganda in scoli si gradinite, plus corectitudinea politica (persecutarea cui indrazneste sa le spuna ceva care nu le convine, cum se intampla in UK).
Asta e o atitudine extremistă. De asta spuneam eu într-o postare anterioară, că mişcarea gay e o atitudine extremistă, care tinde să se răspândească prin orice mijloace. În cazul de faţă e vorba de apelul la "nerespectarea drepturilor omului". Ori se ştie că în ţările democratice, drepturile naturale ale omului sunt respectate. Oricine care nu acceptă un compromis, şi vrea totul, are această atitudine. Nu doar în domeniul despre care vorbim acum, ci în oricare altul. Îmi amintesc că prin luna Martie, am văzut un interviu realizat de un reporter TVR, Adelin Petrişor, în Liban, cu un anume şeik Omar Bakri, un islamist extremist, care îi spunea că el nu va putea muri până când toată lumea va deveni musulmană.
Am dat acest exemplu pentru a se arăta ce înseamnă să nu accepţi compromisuri, şi să doreşti impunerea unor legi sau credinţe cu tot dinadinsul.
Allexandrra a scris:Copii abuzati in centre de plasament poate nu ati vazut. Dar copii ai canalelor si aurolaci e imposibil sa nu fi vazut. Cum e mai bine: la un cuplu de gay sau in canal?
Îmi şi imaginez un un om care se vaită că nu are bani, şi spune: "ce să fac: să mă spânzur, sau să beau otravă ?" Iar un altul îl sfătuieşte: "Nu dom'le: caută-ţi un loc de muncă".
E aşa şi în cazul de faţă: dintre canal şi un cuplu de homosexuali, prioritatea au...cuplurile formate din bărbat şi femeie, care sunt..."foarte" destule. :)
