Început de angry_angel, Mar 5 sep 2006 · 58 răspunsuri · 17.217 vizualizări
baby_boom a scris:Si in lipsa altcuiva,ajungi sa te iubesti cu adevarat pe tine,si dak e sa se mai iveasca vreo ocazie,e ok..dak nu,tu oricum te iubesti cel mai mult pe tine....si nu e asa d rau
Dar ce te faci atunci cand nu te iubesti nici macar tu pe tine?
heidy2006 a scris:Dar ce te faci atunci cand nu te iubesti nici macar tu pe tine?
scoala vietii 
blackkkarma_83 a scris:deschid acest topic fiindca pe acest forum s-au reunit oameni diferiti si deosebiti....fiecare si-a delimitat idealurile....unii au ridicat ziduri in jurul sentimentelor...haideti sa incercam sa tragem si cateva concluzii...apropos de cat suntem dispusi sa pastram din inocenta,cate riscuri indraznim sa ne asumam dupa o experienta dureroasa si\sau traumatizanta...si cat de mult are rol luciditatea in relatii.as vrea sa va spun un adevar cumplit....nimeni nu merita cu adevarat sa fie iubit....asadar,daca vom analiza persoana cu luciditate...nu ne vom indragosti niciodata de ea...iar daca judecam cu sufletul,vom suferi la infinit
oare putem [re]stabili un echilibru intre adult[er] si copil[ot]
De fapt, nici o persoana nu se indragosteste de o alta persoana ci de imaginea pe care si-o face despre acea persoana. Si de aici dramele, cand incepe sa crape tencuiala realitatii.
In alta ordine de idei: asta te face unicul responsabil de sentimentele tale.
Editat Sâm 9 sep 2006 23:57
heidy2006 a scris:Dar ce te faci atunci cand nu te iubesti nici macar tu pe tine?
Pai de obicei ura asta de sine ascunde multe frustrari, multe dezechilibre, polite de platit care prin procesul sublimarii se pot rasfrange negativ si asupra persoanei de langa tine. Nu poti iubi cu adevarat decat daca esti sanatos sufleteste. E dur , dar daca n-ai nimic de oferit, stai pe tusa. asteapta cu rabdare in sanatoriu sa te vindeci . Pasul urmator e sa gasesti o persoana la fel de sanatoasa ca si tine, cu rani perfect cicatrizate. And the rest is...happiness.
el_gahel a scris:Pai de obicei ura asta de sine ascunde multe frustrari, multe dezechilibre, polite de platit care prin procesul sublimarii se pot rasfrange negativ si asupra persoanei de langa tine. Nu poti iubi cu adevarat decat daca esti sanatos sufleteste. E dur , dar daca n-ai nimic de oferit, stai pe tusa. asteapta cu rabdare in sanatoriu sa te vindeci . Pasul urmator e sa gasesti o persoana la fel de sanatoasa ca si tine, cu rani perfect cicatrizate. And the rest is...happiness.
foarte adevarat !!!
si eu care ma temeam ca sunt singurul nebun care consider ca trebuie sa vindecam ranile...sa ne purificam sufletul 
dar....el gahel...de ce atata intransigenta fata de cei micuti?
Editat Dum 10 sep 2006 11:14
....nimeni nu merita cu adevarat sa fie iubit... - adevar grait-ai !
dar
imperfectiunea asta minuanta a noastra ne face atat de minunati si frumosi cand ne credem in stare de a pasi peste luciditate, cand lasam la o parte instinctul reproducerii si potolim hormonii, si ne avantam in bratele amorului pierzand ratiunea (sa ma opreasca cineva din lirismul asta de 2 bani :cry: )
cine gaseste acest echilibru mental si sufletesc si reuseste sa inchida si cercul (el+ea) ala oameni buni e omul perfect !
ziua buna !
ps: blackk multumesc de topic ! incep sa-mi caut perfectiunea !
olivdor a scris:ps: blackk multumesc de topic ! incep sa-mi caut perfectiunea !
sa vezi numai ce-ti fac...tu esti aproape maritata ...iti dau :cry:
blackkkarma_83 a scris:sa vezi numai ce-ti fac...tu esti aproape maritata :cry:...iti dau
.gif)
ai inteles gresit vroiam sa-ti spun ca .gif)
voi incepe sa mai si gandesc ...
Dragostea adevarata inseamna sa iei persoana de langa tine cu tot ce are chiar daca te deranjeaza anumite chestii la ea
Oare exista acest echilibru sentimental?Pai in mom in care te simti implinit in dragoste si zici ca ai totul apare o problema cand ai probleme dintr-o data se rezolva ceva si uite asa nu este echilibru sentimental niciodata
dan-marius a scris:Nu.
Eu zic ca nu poate exista un permanent echilibru sentimental , asa cum nu poate exista nici un perfect echilibru emotional ,
... dar n-as fi nici chiar asa categorica .
Pentru ca eu consider ca poti atinge acel echilibru uneori , ... insa nu-l poti bate in cuie , nu-l poti permanentiza , pentru simplul motiv ca e ceva atat de capricios , ... de fragil , ... de fluctuant ... , de relativ .
Si atunci cand il atingi , simti aceasta printr-un senzor ce-ti semnalaza cu siguranta asta :
pacea sufleteasca .
Insa cel mai greu nu e sa-l atingi , ci sa-l mentii cat mai mult timp posibil.
Si poate parea straniu , dar :
<< Doar calea durerii si numai ea ,
duce in tara unde durerea e necunoscuta ... >>
( anonim )