echilibrul sentimental

Mouse blestemat !

Voiam sa spun ca e imposibil sa facem abstractie de subiectivism , pentru simplul motiv ca nu suntem cyborgi.

Concluzia :

E dificil de captat altceva decat imaginea reflectata in mintea noastra despre o persoana ,

... nicidecum imaginea reala .

( ... Si poate imagine reala la modul absolut ... nici nu exista , ... din moment ce noi percepem

realitatea din spatiul inconjurator prin intermediul unui atat de ... subiectiv traductor ,

cum este de fapt psiho-afectivul ce decripteaza cognoscibilul ... :flowers: )

topicul cumva se adreseaza celor cu studi in cadrul universitati de psihologie?

Acamandur a scris:

topicul cumva se adreseaza celor cu studi in cadrul universitati de psihologie?

te-a pierdut pe drum? :flowers:

nu...doar a explicat rational ca suntem fiinte cu un sistem unic,personalizat de perceptie a mediului inconjurator...implicit si a persoanelor din viata noastra

hai sa simplific eu cu un proverb: ''nu-i frumos ce-i frumos...e frumos ce-mi place mie''

in cazul de fata.....persoana iubita este asa cum o percepe fiecare :)

blackkkarma_83 a scris:

.....persoana iubita este asa cum o percepe fiecare :flowers:

aha...priceput (nu am citit carti de specialitate iar termeni imi sunt necunoscuti in absenta unui dictionar explicativ al limbii romane)

spre mirarea mea chiar inteleg ce spune euinsami, adevarat e ca trebuie sa citesc mai rar... dar nu e asa complicat cu putina atentie...

sunt de acord cu faptul ca iubim o persoana datorita modului nostru de a o percepe... dar in anumite circumnstante putem observa la persoana care o iubim anumite comportamente care pot sa ne schimbe perceptia si parerea mea atunci incepem sa echilibram partea sentimentala cu cea a luciditati si se va forma un moment de confuzie interioara... si acest moment de confuzie ne face sa o analizam mai mult din toate punctele de vedere si se poate ajunge sa dezvoltam sau diminuam iubirea...

:flowers:

ideea acestui topic si posturile voastre pe aceasta teme ma fac sa imi dau seama ce se intampla cu mine.... de ce uneori ma "arunc cu capul inainte" si ma las cufundata in relatie, nu vad nimic din ceea ce se intampla in jurul meu, uneori poate chiar lucruri evidente, iar cu timpul incep sa privesc persoana de langa mine de la distanta, sa o analizez si sa ii descopar defectele .... simt ca deodata ma dau la doi pasi in spate si incerc sa privesc lucrurile din alt punct de vedere, mult mai obiectiv.... incerc sa vad unde am ajuns.... uneori ajung chiar sa fiu "rea" cu persoana de langa mine, sa o critic si sa amenint intreaga relatie..... defectele pe care le vad in aceste momente trebuie puse in balanta cu tot ceea ce simt si sa gasesc acea granita dintre sentimente si tot ce vad in momentele de luciditate.... sa stabilesc un echilibru intre toate.... si sa imi asum riscul de a accepta defectele celuilalt.... aceasta acceptare este ceea ce oferi pe langa iubire in relatie

:flowers:

Acamandur a scris:

topicul cumva se adreseaza celor cu studi in cadrul universitati de psihologie?

N-ai decat sa fii cinic .

Topicul se adreseaza celor ce-si pun intrebari . ... Dar acestia nu fac decat sa caute raspunsuri .

Si un lucru e cert : cu cat cauti mai asiduu sa raspunzi la intrebari existentiale alambicate , cu atat te adancesti mai mult in nisipurile miscatoare...

asa ca zbaterea pentru aflarea raspunsurilor , si sperantele de a le gasi , ... si cu atat mai mult de a afla pacea sufletului ... sunt intr-o trista relatie de inversproportionalitate .

So , ... tot la vorba lui Solomon ajungem :

<< 2. Şi am găsit că morţii, care au murit mai

Offf..si eu care intrasem doar sa....frec menta... :flowers:

nah..chiar mi-ar place sa fiu d acord cu voi...adik mi-ar place sa fiu macar o data in viata mea d acord cu cineva,in ciuda esentei mele contrarii ..si contrariate d tot ceea c se intampla in jur.....

PAREREA MEA...e ca mult discutatul topic ce poarta numele asta mare si misterios si cica incitant...e cam degeaba...cu durere-n suflet va spun ca mi se rupe...inima ca nu mai cred in iubire,si decat sa scriu vreun roman ciudat si erotic ca Danielle Steel..mai degraba pierd nopti frecand menta,incercand sa va coving ca dragostea e un mic segment d .....acnee.Da,pt ca e amuzant ca astepti sa cresti...ajungi la pubertate...si iese cosul!!!!!!A iesit!!!Si te preocupa exact pana trece...si a trecut....:) Si ne trezim ca vrabiutzele ingrozite din poezia lui Toparceanu......,,CE SA FIE?? NU-I NIMIC......A TRECUT ACCELERATUL''.....

si uite asa am trecut d la viata mea la acnee,la vrabiutze...si am ajuns in cele din urma sa discut problema conditiilor inumane din cadrul transportului in comun din romania cu R mare(nush d c..ca nu meritam nici macar majuscula...),fara sa omitem a fi poeti...ca doar..tot romanu e poet....

si dak dupa ce cititi asta va simiti confuzi....imi intelegeti starea

si dak va hotarati ca nici eu nu merit iubire...probabil aveti dreptate,insa cineva oricum ma va iubi CU PASIUNE indiferent cum sunt si ce magarii si porcarii fac...persoana se numeste ..EU INSAMI..

ADIK ....CE???PE MINE SA NU MA IUBEASCA NIMENI????

baby_boom a scris:

..si uite asa am trecut d la viata mea la acnee,la vrabiutze...si am ajuns in cele din urma sa discut problema conditiilor inumane din cadrul transportului in comun din romania cu R mare..

Pai si ce, cand esti dezechilibrat cu acneea in evolutie nu te gandesti si la bietul tatae care sta strivit de usa troleului pe o juma' de treapta sau la abonamentul care iti rupe buzunarul ?

Acamandur a scris:

Pai si ce, cand esti dezechilibrat cu acneea in evolutie nu te gandesti si la bietul tatae care sta strivit de usa troleului pe o juma' de treapta sau la abonamentul care iti rupe buzunarul??

Poi...eu nu zic nu,dar parca nici d dragoste nu-ti mai arde..si cand esti cu acneea in stare ...finala..parca nici pe tine nu mai ai putere sa te iubesti...dar dak tu zici ca ti-e mila d ...,,bietul tatae''care sufera si el din cauza transportului in comun,nimic d zis.....DAR LUI,D BINE,D RAU..I-A TRECUT ACNEEA!!! :flowers: