Repet, citeste din nou ceea ce am scris cu privire la aceasta viziune. Citeste cu atentie raspunsurile pe care le-am dat, explicatiile care mi s-au cerut. Si eu, sincer, as fi vrut sa ma insel.
Apoi, mie mi-e frica de Dumnezeu, m-a pedepsit destul in viata asta, si nu as vrea sa crezi ca eu am ceva de castigat prin faptul ca povestesc niste experiente prin care am trecut. Le povestesc in speranta ca voi gasi o explicatie, dar, mi-am dat seama ca aici, pe forum , nu le voi gasi. Aici sunt persoane ca si mine, pasionate, mai mult sau mai putin de lucruri care se intampla sau nu se intampla. Atat. Dar mai sunt si oameni special veniti pentru a se manifesta in cele mai detestabile feluri. C-asa-i la noi, la romani, nu avem respect sau rusine fata de nimeni si nimic. In nici un caz, nu stau noaptea sa imaginez niste lucruri de aceasta maniera.
In "Interviu cu Dumnezeu", nu stiu de cine este scris, O. Paller neaga ca i-ar apartine, la un moment dat, se afirma: "...sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucrusi si ca pot sa-l vada in mod diferit..." Ori eu, am scris sus, in prezentare, am fost singura, sau daca vrei, cu cainele statiunii dupa mine. Si, pornind de la citatul de mai sus, as fi putut fi cu cineva, da? dar acel cineva ar fi putut sa nu vada ceea ce am vazut eu.
Cauta, te rog, si citeste in intregime "Interviu cu Dumnezeu."
