Am sa pun aici niste posturi de-ale mele de pe alt site ca sa nu mai repet, sa vedeti si alte aspecte;
Celei care se indoieste de existenta unor sentimente intre noi, trebuie sa spun si mi-e cam rusine, ca oamenii sunt diferiti cand e vorba de iubire. Deci, eu tin la el, vreau sa fiu cu el, imi place, dar negativismul lui, pesimismul, descoperit tarziu, m-au facut sa ridic un scut de aparare, de aceea pot parea rece, fara sentimente, materialista, insa nu e asa; eu m-am mulat dupa el, in unele aspecte, insa el cu greu ar accepta o parere diferita; e tare incapatanat;
"Dragele mele prietene, caci sunteti singurele cu care pot vorbi in aceste momente, multumesc sincer pt sfaturi si incurajari. Parerile voastre ma ajuta sa vad problema si cu alti ochi; ce spuneti de asta; de curand am avut mai multi invitati in week-end, la curte, unde locuim, am facut gratar, am ascultat muzica; in aceeasi zi, nasii mei au sunat la telefon (au 2 copii), ne-au intrebat cum e vremea la mare (sunt din alta localitate), si au spus ca trec pe la noi; nu le-am spus ca avem 8 musafiri (caci oameni cu bun simt, cum ii stiu, nu ar mai fi venit pe la noi, in drum spre mare) si peste vreo 2 ore au venit si ei. Au fost un pic surpinsi sa vada multimea, la inceput nu am inteles de ce au stat retrasi; pana sa plece pe plaja (caci era chiar ora 14:00), n-au vrut sa vina si ei sa stea cu ceilalti, la masa, in gradina. Apoi, punand cap la cap informatiile, am aflat ca sotul meu nu i-a invitat macar de forma; caci oricum nu erau de genul" sa ma asez in capul mesei, eu sunt nasul"; in schimb, cand vin de-ai sai, prieteni sau rude, are pretentia sa ma port cum trebuie; am primit atatia musafiri, cum am stiut mai bine, si ce primesc in schimb ?
Este adevarat ca aceasta intamplare, urmata de cea cu cearta dintre X si tatal meu, m-au facut sa ma scarbesc."
"Mai am ceva de adaugat: eram un copil cand l-am cunoscut, a fost prima relatie mai serioasa (il cunosc de 6 ani, am fost prieteni 1 an ); n-am avut experienta prea multa, desi m-am intalnit cu vreo 10 baieti , fiecare diferit in felul lui; la fiecare din cei ~ 10 nu mi-a placut cate ceva. Nici la X nu mi-au placut toate, insa am considerat ca nici eu nu sunt perfecta, de aceea am tolerat multe, plus ca am facut prostia sa renunt la primul loc de munca; si acum, STUPID, tot sunt in aer: am salariu mic, nu ies in lume, nu am casa mea, am un copil, nu stiu ce sa mai zic..."
_________________
"Am fost la un pas sa-l las cu adevarat acum un an, cand facea niste calcule greu de imaginat pt o persoana cu capul pe umeri (gen: chiar de punem atatia bani pe luna deoparte, nu putem sa ne strangem bani de casa;)M-a amagit spunandu-mi in gluma ca imi da mie toti banii sa fac ce vreau cu ei; de vreo 2-3 ori am pus niste bani deoparte (nu ii controleaza, insa ii cheltuie, daca puteti intelege), insa n-am putut ascunde mult timp, pt ca nu e in firea mea; acum 2 ani , terminasem unele probleme materiale, si am dus o suma la parinti, ca sa-i tina ei, sa nu-i cheltuim; nu va spun ce "galagie" a facut;"
"Adina, asta m-am intrebat si eu, daca pot trai cu defectele sale sau nu. Numai ca unele defecte s-au dezvaluit de curand, incredibile de altfel... Adica sa-mi pretinda sa nu-l mai primesc pe tatal meu la noi, iar mama cand vine, sa n-o bage in seama. Si cand ma gandesc ca mereu i-au sarit in ajutor, cred ca au fost si impresionati ca vroia sa stea cu ei, la nunta tatal meu i-a dat bani de bautura, eu mi-am cumparat singura rochie de mireasa si pantofi din salariu, iar el si-a platit costumul din banii stransi. Ma gandesc cu groaza ca baietelul va creste si mereu va gasi scuze ca sa nu-l ajute prea mult financiar; cred ca seamana cu maica-sa; deja vad semne: trebuia sa-l inscriem la gradinita, si nu avem sanse decat la particulara, tot din cauza lui, ca amana atat de mult cu locuinta; am schimbat 7 case pana acum, am frecat mizeriile altora, am dormit in paturi straine, n-am avut un camin al nostru; simt ca nu mai am puterea sa mai astept minuni; cu o suma de bani modesta X vrea sa cumpere teren, sa faca o casa cu pretentii (nu vila, dar eu sunt constienta ce cheltuieli neprevazute sunt), si eventual sa si rispeasca intre timp."
_________________
"Draga Dadia, exista un teren 1/2 pe numele meu, 1/2 pe al tatalui meu. L-a cumparat tatal meu in ideea ca ne ajuta astfel: EI au pus bani de teren, iar noi urma sa ne mai strangem ceva bani si sa ne apucam de construit casa, si sa locuim impreuna cu parintii mei. El a fost de acord, ba chiar mai mult ca mine. Intre timp insa mama lui a murit si i-au revenit ~ 50000 Euro lui, nu mie, eu nu am nici un drept. A facut in asa fel insa, intentionat cred, sa se certe si sa se debaraseze de ai mei; pe scurt, nu vrea sa finalizeze planul, si imi spune sa le cer alor mei sa-mi dea mie terenul tot in schimbul unei sume de bani; Asta nu e bataie de joc ???
Mai ales ca eu l-am avertizat ca nu e bine sa stam laolalta ! Dar acum eu nu pot sa fiu magarita si sa le cer asta parintilor mei, mai ales ca am acceptat sa facem casa atat de departe (la tara) in ideea ca ne vor ajuta ai mei. Nu pot sa nu ma gandesc la toate aspectele ce le implica: grija unui copil pe care trebuie sa-l dau la gradinita, servicul ce presupune naveta zilnica,( cu scrantitul de sot alaturi, care conduce Twisted Evil si aprovizionarea, si mult gol in suflet, asta ma asteapta, cand stiu ca mama mea e bolnava, eu nu pot sa-i fiu alaturi...Nu merita !!!"
Multumesc pt rabdare
Draga Amarena, poate al tau nu e asa rau: al meu se pare ca nu mai are nevoie de nimeni care-l deranjeaza