Buna ziua tuturor!
M-am inregistrat de foarte curand pe forum,pentru a cere niste sfaturi.
Sunt casatorita de un an jumatate cu un barbat pe care il iubesc.El este cu 10 ani mai in varsta ca mine,insa diferenta de varsta pe care o consider acceptabila nu ne-a creeat probleme.
El nu este de origine romana,este asiatic,si ma gandesc ca poate de aici au venit anumite probleme in relatia noastra.
Sunt un pic descurajata si caut sfat de la persoane care au trecut printr-o situatie asemanatoare.
La inceput totul a fost foarte frumos,eram indragostiti si fericiti ca suntem impreuna.Si acum consider ca suntem fericiti si ca ne iubim,insa undeva,s-a instalat monotonia poate.Mi se pare foarte repede...si nu am arme sa lupt impotriva ei...sau nu cunosc metoda.
Apoi de multe ori,are tendinta de a ma contrazice...rareori sunt momentele in care imi pot spune punctul de vedere fara sa vad ca nu ma contrazice.La inceput am crezut ca se va schimba...ca il voi scimba.Insa realizez ca intr-un an nu s-a schimbat deloc.E prea devreme?L-am lasat oare sa faca cum ii place?
Sunt o persoana slaba...sensibila...care imediat cand se ridica vocea incepe sa lacrimeze.Si poate de dragul de a nu ma certa din cauza sensibilitatii mele am ajuns sa nu mai comunic.Mi-as fi dorit sa fiu mult mai puernica si sa imi spun punctul de vedere fara teama unei certi sau teama de a fi contrazisa.
Oare cum pot face sa pot sa il determin sa nu ma mai contrazica?Nu-mi impune nimic,nici nu as putea fiind o fire ceva mai independenta.
Si el este o fire mai colerica la cearta,si imediat se enerveaza,i se schimba privirea si incepe sa imi de-a argumente numai de dragul de a nu-mi da dreptate(asta cand am).Eu in schimb,imi recunosc vina cu usurinta,sunt mai calma,chiar si la nervi,urasc tipetele si cearta.O sa imi spuneti ca trebuie sa ii spun astea.La prima cearta pe care am avut-o,a inceput sa tipe foarte tare...si m-a bruscat.Am fugit pe strada,a fost un soc pentru mine...asta se trage din copilarie...insa e o alta poveste.Mi-a promis ca nu se v-a mai repeta.Atitudinea respectiva nu s-a repetat.Insa cand ne certam sunt slaba si simt cum se inalta deasupra mea prin argumente pe care in clipa aia ma depasesc.
Poate mesajul meu este incoerent,imi cer scuze celor care il vor citi si ii rog sa aibe rabdare cu mine.
Acum sunt in Asia,este posibil sa fiu insarcinata,nu stiu sigur.Situatia financiara nu este una stralucita,vreau daca sunt cu adevarat insarcinata la nastere sa vina mama.Nu se va impune,cu siguranta,dar imi este groaza de fata pe care o va face cand ii voi comunica aceasta dorinta a mea.Ma tot gandesc cand e momentul bun,si cum sa ii zic.Eu muncesc aici,insa venitul meu este neinsemnat.
Sunt o fire slaba,recunosc!
Voi ce ma sfatuiti?Chiar am nevoie de sfaturi...nu stiu cum sa procedez.
:flowers: