Fericirea = placere ?

Nu cred ca poti fi cu adevarat fericit,exista doar trepte ale fericirii niciodata

nu poti fi fericit pe deplin. :flowers:

galateea a scris:

Nu cred ca poti fi cu adevarat fericit,exista doar trepte ale fericirii niciodata

nu poti fi fericit pe deplin. :flowers:

fiecare simte fericirea in mod diferit, nu exista niciun fel de trepte

Yvonna a scris:

fiecare simte fericirea in mod diferit, nu exista niciun fel de trepte

Aaa...Deci tu folosesti liftul?

Solistry a scris:

Aaa...Deci tu folosesti liftul?

da, ce-ar fi sa dam note fericirii .. foarte buna, buna, satisfacatoare, insuficienta

eu totusi raman pe principiul asta..... fericire "aproape" deplina....fara placere nu se poate .... ( unele exceptii)

aloneandsad a scris:

eu totusi raman pe principiul asta..... fericire "aproape" deplina....fara placere nu se poate .... ( unele exceptii)

nu exista a fi fericit un pic, mai mult sau mai putin fericirea se va simti de fiecare data diferit, fericirea include placerea, deci nu poate fi egala cu ea

Fericirea nu se identifica cu placerea.Hedonistii :Aristip,Epicur,Diogene vedeau fericirea in acest fel.

Yvonna a scris:

nu exista a fi fericit un pic, mai mult sau mai putin fericirea se va simti de fiecare data diferit, fericirea include placerea, deci nu poate fi egala cu ea

corect

ada_ a scris:

Fericirea nu se identifica cu placerea.Hedonistii :Aristip,Epicur,Diogene vedeau fericirea in acest fel.

si ce imi pasa mie cum vedeau ei fericirea?

Etica hedonista considera ca fericirea se poate obtine prin placere, in vreme ce alte tipuri de etica nu neaga legatura dintre fericire si placere, insa placerea apare mai degraba ca o consecinta a fericirii.

Hedonismul radical(Aristip din Cirene, Freud) considera ca toate placerile sunt bune, ca orice mijloc este justificat pentru a obtine placerea; nu exista o ierarhie intre placeri, dar se bucura de privilegiu placerea corporala. Placerea este mai mult decat absenta durerii. Fericirea este suma placerilor particulare. Placerea este demna de dorit pentru ea insasi, in timp ce fericirea este demna de dorit numai pentru placerile particulare.

Hedonismul moderat(Epicur, J.S. Mill) ierarhizeaza placerile in placeri morale si placeri trupesti, primele fiind de preferat, deoarece sunt mai durabile, mai intense si oarecum mai potrivite cu natura umana. Ca o conditie pentru a obtine placerea omul trebuie sa scape de dureri si de tulburarile sufletesti, tinand cont ca hedonistii moderati considera ca intelepciunea se afla in legatura cu obtinerea placerii si a fericirii, tot ei recunosc relativitatea placerii.

Starile placute pot urma unor stari de insatisfactie(neplacere). Exista dureri, suferinte pe care omul le suporta pentru a obtine placeri si mai mari si invers, exista placeri pe care le refuza, deoarece ar putea sa ii provoace mari dureri.

Yvonna a scris:

nu exista a fi fericit un pic, mai mult sau mai putin fericirea se va simti de fiecare data diferit, fericirea include placerea, deci nu poate fi egala cu ea

aproape era scris in ghilimele...nu stiam cum sa ma exprim ....