Atunci a uitat de voi sa va sune. Urmează.
De ce esti trist azi?...ce te framanta?
Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
sau, mai probabil, si-a pierdut incarcatorul, nu-l mai gaseste prin casa. Sau nu ne mai gaseste numarul de telefon. S-a mai intamplat.
Sidney Poitier, First Black Man To Win Oscar For Best Actor, Dies At Age 94: ... Sidney Poitier Was Married Twice Before His Death 
*Ce de exprimare jurnalistica in a 2-a fraza "a fost insurat de 2 ori inainte sa moara" suna parca inainte sa-si dea sufletul a facut acele casatorii!
Era deja acolo vremea pentru el sa se duca, avea aproape 95 de ani, dar nu se stie cauza decesului. Inca nici n-au updated in wikipedia evenimentul de o zi si deja barfesc ca a fost inurat de 2 ori. Care-i minunea aici ca altii au fost si de 8 ori.*
L-am pus pe repet, dar nu l-am vizionat decât o singira dată. Am plans minute in șir, iar eu nu am mai plâns de la moartea prietenului meu, a trecut un an si o luna. Si, chiar si atunci, abia mi-au dat lacrimile. L-am pus pe fiul meu sa trimita clipul tuturor prietenilor lui, multi dintre ei au facut vaccinul. Il puteti inca viziona pe youtube. Urmati linkul. Din nefericire, stiu multe asemenea cazuri. :(
Editat Sâm 22 ian 2022 10:15
La început am râs, apoi m-am întristat. Rău!
Negocieri ruso-române
"Iată-l pe Vasile Dîncu c-o năframă-n vîrf de băț. Vladimir, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț:
– Ce vrei tu?
– No, bună pace! Și, de n-o fi cu bănat, sînt c-un tip. Zice că are o șapcă de arătat.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort un malac cu mersul țeapăn și privirea ca de mort.
– Tu ești Werner?
– Da-mpărate, zise Dîncu c-un suspin. E Iohannis în persoană, dar vorbește mai puțin. Of, cum să-ți explic, mărite? E tăcut ca un dulap. E înalt și joacă tenis, da-n rest e bătut în cap. M-a însărcinat partidul să vorbesc în locul său, că el fără prompter, doamne, tace ca un mutalău.
Deci, am reținut: se pare că redevenim vecini. Chiar și faza cu coroana și cu ramura de spini. Orice gînd ai Vladimire, cu Ucraina și cu noi, nouă ne rămîne fuga, nu-i nevoie de război. Despre partea înarmării, însă, doamne, să ne ierți! S-au luat comisioane, s-au dus banii pe la terți. Ne-apărăm cu rîul, ramul, cu aceiași Munți Carpați. N-avem nici o strategie, n-ai cu cine să te bați! De-aia zic: de faci întoarsă de pe-acuma a ta cale și doar ne triplezi factura de la gaze naturale, noi vom tremura de frică și de frig cînd poruncești, fără să ne mai prefacem c-avem planuri vitejești.
– Cum, cînd am atîta oaste la doi pași, tu crezi că pot să ratez așa o șansă, să v-o dau și vouă-n bot?
O, tu nici gîndești, Vasile, cîți în cale mi s-au pus! Toți dușmanii din Rusia: pîn’ la unul i-am răpus. Toți rebelii, democrații, ziariști în păr se-adună să dea piept cu FSB-ul și cu faima lui nebună. Strigătele adunat-au contra strigătului care a dat ordin să se tragă doar în plin, nu la picioare. Oligarhii, politrucii sar toți să mi se predea, căci nu poți prăda Rusia decît sub comanda mea.
S-a-mbrăcat în vorbe lucii diplomații la Bruxel. Biden cu-a lui minți pierdute, umblînd toate după el. Olaf Scholtz și Boris Johnson și bătrîna lui Macron, oțeliți în încleștarea cu dușmanul Omicron, n-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face și Apusul își trimise iar conductele încoace. Zguduind din pace-adîncă tot al gazului preaplin, sugînd cu fățărnicie – cum să-ți zic? – pîn’ la leșin.
Se mișcau îngrozitoare multe-armate de dolari, străbăteau stepa rusească în bancnote noi și mari. Franci, coroane suedeze, euro nu mai vorbesc, năvălit-au ca o ploaie-n contul gazului rusesc.
Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă, c-o plăcere neștirbită i-am lăsat pe toți să fiarbă. Am jurat la prețuri duble să trec falnic, fără păs. Iar de nu-mi plătesc factura, peste voi să mă apăs.
Nu mă pun cu-americanii, fiindcă am ca voi destui: azi aveți un teritoriu, mîine ia-l de unde nu-i. Ce-i Ucraina? O cîmpie. Polonezii? Niște pani. Balticii? O utopie. Voi? O țară de doi bani. Am armate pretutindeni. Îngheți doar cînd le privești. În opt ore sînt la Kiev, într-un ceas – la București.
Și în contra vijeliei voi veniți c-o șapcă-n cap? Și, purtat de biruințe, să mă-mpiedic de-un dulap?
– Un dulap, da, împărate, căci dulapul ce-l privești e din defrișări. E, practic, vîrful mobilei săsești. Ne-am împiedicat de dînsul șapte ani la rînd și noi. Dacă vrei o confidență, l-am votat ca niște boi. Ni s-au arătat dosare, ni s-au arestat baroni. Ce era să facem, doamne, cu o mînă de bufoni? Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, să te lămurești pe pielea-ți cît sîntem de hoți și proști! Sîntem lacomi, preamărite, noi ne ducem după bani. Nu ne stă-n deprinderi lupta, e prea scump să fim spartani.
Nu ești primul care vine și se vrea stăpînitor. I-am avut pe omul roșu, omul chel, omul schior. Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt: noi ne-am combinat cu dînșii și-am pus țara la pămînt.
Să și vrei, n-ai ce ne cere: am dat marfa mai de soi. Bine, ar mai fi bugetul, dar de-acolo sugem noi. Băncile le-au luat francezii, nemții, Țările de Jos, și-am ținut morțiș să fie la preț dezavantajos. Vrei petrol? Mergi la Viena. Apă? Du-te la Paris. Mai avem doar corporații. Restul toate s-au închis. Vrei pămînt agrar? La unguri. Poate-ți vine să te miri, dară Insula Brăilei au luat-o doi emiri. N-ai ce stoarce dintr-o țară stoarsă. N-ai ce mai spera. Ar mai fi comisioane, dar le-am încasat deja. Deci, la ce-ar fi bun războiul? Pentru ce să năvălești? Țara-i gata jefuită cu metode românești.
Dacă, totuși, preamărite, jindui să ne invadezi, te previn, cu umilință, mai adînc să reflectezi. Vrei prin granițele noastre oastea cruntă să-ți petreci? Păi, n-avem infrastructură. Să vedem pe unde treci. E o tactică și asta, noi credeam că doar furăm. Dar ne distrugeam asfaltul – iată, să ne apărăm!
Așadar, de-o fi să fie, poți conta pe ajutor, după cum se vede treaba cam din partea tuturor. Lîngă mine e Iohannis. Sau era, nici nu mai știu. L-am scăpat din ochi. E week-end și-a tăiat-o la Sibiu. Omul ăsta are-o șapcă. Știu că-ți place lucrul scump. Uită-te la etichetă, nu la fața lui de tîmp. E tot armamentul NATO adunat în cozoroc. Îți explică premierul: n-o să tragem nici un foc.
Ciucă-al nostru a vrut să vină în costum de general, dar e doctor și mai trece cînd și cînd pe la spital. La armată, îți transmite, sîntem tot zero barat. Ne-am mai inspirat din NATO, dar mai mult am plagiat. Oștile-s împrăștiate, generalii beau la braț și, la patru ani odată, convocăm urgent un CSAȚ. Chiar de-am vrea să ne ascundem, codrii noștri seculari au ajuns ca telegraful, dacă nu cumva mai rari.
Uite-aicea o scrisoare de la cel ce-mi este șef. Vrea să-ți faci prima intrare pe la noi, prin Kiseleff. Și la liberali, mărite, vei găsi același sluj. Mă gîndesc la măscăricii de la Vîlcea, de la Cluj. Am sondaje, toți miniștrii au de-ndeplinit un vis: ori să facă bani cu tine, ori să fugă la Paris.
Te fălești că înainte-ți tremură atîtea țări? Noi nu tremurăm, Volodea, noi organizăm serbări. Eu? Îmi apăr bogăția. Ei? Nevoile și neamul. Las săracilor tot versul care cheamă rîul, ramul. N-avem oști, dară iubirea de avere e un zid. Ne urcăm pe el și tragem prada toată la partid.
Ai vreo manglă? Combinații? Sari și tu c-un chilipir? Că-n rest, ni se rupe p... de-a ta faimă, Vladimir!"
Doru Buscu
Am citit toata, intr-adevar la inceput am ras si eu una buna, dar nu-mi pare rau. Cand are nevoie scriitorul sau poetul de inspiratie, tot se intoarce la singurul OM pe care l-a avut Romania, care valora mult, dar n-a fost apreciat. Asa-i si azi, opera mareata este plagiata si el abandonat. Inca-l stiu pe de rost si acest poem.
Cineva trebuie sa-i traduca si lui Vladimir sau deja se lucreaza pe subiect sa rada si el.
Ascult balada "Delicate Sound of Thunder" din repertoriul lui Pink Floyd versiunea cand erau tineri si foarte atragatori ...
Cică să ramai calm. Traim intr-o lume nebună, care se mai si mandreste cu nebunia ei . Cu mari eforturi am ajuns la usa unui om foarte important, am crezut ca o sa pot ajuta (l-am agatat, de fapt, secretarele sunt cei mai ai dracului zbiri din lume, se cred buricul sulii, nu lasa un om obisnuit sa ajunga la sefi, m-am pricopsit pe veci cu ura secretarei). Da de unde! Trei familii de români au ramas fara un acoperis deasupra capului pe timp de iarna, le-au ars casele. O fata din grupul fiului meu e membru al uneia dintre familii, un copil, ceilalti sunt amarati rau, cativa sunt batrani, unul are un handicap psihic, doar 2 pot sa munceasca si au salarii mizerabile. Bunica fetei, care era diabetica, a ajuns la spital pentru ca i s-a reinfecat o rana mai veche in momentul in care a fugit desculta ca sa se salveze de incendiu, dar la spital intai au bagat-o la covrig, pana sa ajunga sa ii fie bagata in seama problema cu piciorul, situatia ei s-a agravat. Piciorul a facut cangrena. Si a murit ... de covrig, asa au spus medicii.
A fost organizat un eveniment pentru a ajuta familiile respective, s-au strans bani. Dar nu se mai intampla nimic de cand cu refugiatii ucraineneni, toata lumea s-a orientat intr-o singura directie. Daca nu as fi citit o gramada de carti de psihologie, poate nu as avea explicatie pentru ceea ce se intampla, dar stiu explicatia: suntem inainte de toate fiinte emoționale, de-aia suntem usor de manipulat, pana ajungem sa gandim rational, se duce dracu totul. Si sa nu te doară? E imposibil!
Editat Mar 1 mar 2022 14:11
Pretul la gaze, este prea mult... A ajuns un metru cub de gaze 3 lei ?! Pe bune?! Si ma duc in supermarket si astazi este un pret la un produs si poimaine este altul mai mare....
Nu stiu, exista o limita ? Pana cand...
Enki a scris:Iar nu da matusa-mea niciun semn. Nu e ceva neobișnuit sa nu sune cu lunile, dar deobicei suna de Craciun si de anul nou. Variantele sunt de la cea mai rea, la a sunat dar nu ne-a gasit acasa, la iar si-a pierdut incarcatorul de la telefon sau a pierdut numarul nostru. Acum cativa ani si-a desfiintat telefonul fix si juma de an n-a dat niciun semn, de a trebuit sa fac investigatii si sa aflu numarul de la job sa o caut acolo si sa-i transmit prin seful ei sa sune. Inclusiv la consulat am sunat atunci sa ma ajute, dar nu aveau cum, ca ea nu mai are demult cetățenie romana.
Si, am reusit in sfarsit sa aflu. Dupa ce am scormonit internetul, am gasit numarul de telefon al unei vecine care ii e buna prietena de 40 de ani si am sunat-o pe aceasta, ca telefonul ei este in continuare inchis. De trei luni e internata in spital si acum e in recuperare, dupa amputarea unui picior. Mi-a zis prietena ei ca sta bine cu moralul, si ca in continuare vrea sa faca numai ce vrea ea, dar se vor incurca rau de tot treburile acolo si isi poate pierde apartamentul, ca nu a mai platit chiria de 3 luni. N-am mai intrebat-o pe prietena de ce nu a aranjat sa ii plateasca cineva pentru ea, ca sa isi ia de o grija. S-au gandit sa ii cheme un social worker pentru cand se va externa.
N-a vrut sa ii dea prietenelor ei numarul nostru ca sa ne anunte, ca sa nu aflam si sa nu ne ingrijoram. E nasol de tot, si asteptam si eu si prietena ei sa vedem ce decizie ia, daca se intoarce in Romania sau ramane acolo.
Fumatul cel turcesc.... Arterita se numește parca dar nu bag mana în foc.
Ai făcut bine ca te-ai interesat. Ce trist...