De ce esti trist azi?...ce te framanta?

E oribil. Inainte de pandemie gaseam ce sa muncesc in o multime de locuri, acum e jale cu joburile. Futu-i pandemia sa ii fie :(

Conform ziarului financiar, din peste 500k persoane carora li -s-a desfacut contractul datorita situatiei covid, la 1 iunie 400k au ramas fara loc de munca, neputand sa se intoarca la fostul job dupa somajul tehnic.....

Cifra asta mi se pare destul de mica, poate se refera doar la Bucuresti?

Intr-o realitate paralela, m-ar fi ales pe mine. 

A fost straniu sa ii aud vocea dupa 15 ani. Ma simteam ca in adolescenta... Dar din pacate, a trebuit sa fiu rece si distanta ca sa nu creada altceva despre mine. 

Cineva care a fost direct afectat. Grupul nu e public, dar am permisiunea sa distribui textul.

"Of ! O să mai încerc o dată . 
Poate nu m-am făcut bine înțeles .
Poate exemplele or să mă facă înțeles mai bine . Şi câteva exerciții de imaginație . Pt cine este dispus să le facă , desigur .
Impactul afurisitului de covid . Uriaş !
Sub ce aspect ?
Sistemul sanitar din România era oricum deficitar . 
Mediatizarea excesivă de care a avut parte această aşazisă pandemie a omorât mult mai mulți oameni decât covidul .
Bolnavi de cancer ( prefer covidul ) , de inimă , de ficat , de afecțiuni renale , etc ...
Au murit din cauza faptului că covidul avea prioritate absolută .
La căminul de bătrâni unde este mama ( care era pe punctul să ne îmbolnăvească pe toți de boli nervoase din cauza nesiguranței ) au început să fie aduşi înapoi cei vindecați . Într-o stare jalnică . Bătrâni şi cu di zabilități , au fost duşi într-un pat şi lăsați să moară .
Orice îngrijire era imposibilă . dsp-ul ( inițiale corecte ) , chemase jandarmii să interzică accesul rudelor . Mulţi au cedat . Uraaa ! Mai raportăm câteva cazuri de decese provocate de covid .
Unii pur şi simplu au refuzat să moară . Încăpățânați bătrânii ăştia . Li se oferă toate condițiile şi ei ...
Dar nu vreau să mă las pradă furiei . Încerc să explic lucrurile obiectiv .
Marii majorități a bolnavilor cronici li s-a refuzat asistența medicală ( oricum jalnică ) din cauza covidului . Au murit pe capete . 
Dacă aveau neşansa să o facă în spital , asta era . Covid .
Au fost unele situații de un penibil absurd . Cunosc personal două .
Să fim un pic fatalişti . Asta e . Asta a fost . Ăsta e sistemul .
Dar nu !
Şi abia acum încep să mă enervez .
Vă vorbeam la început de un exercițiu de imaginație .
Doi tineri la început de viață .
Amândoi serioşi , muncitori şi cu visul de a realiza ceva în viață .
Ea se chinuie cu o postliceală şi vinde la un chioşc . El munceşte în construcții . Ea rămâne însărcinată şi naşte .  
Vine covidul .
El rămâne fără loc de muncă . Şomajul tehnic e o glumă bună la firma unde lucrează . 
Copilul se îmbolnăveşte de astm .
Puținele economii se epuizează rapid .
Chirie , mâncare , medicamente , etc ...
Ce faci ?
Ce faci când ştii că nu ai greşit cu nimic ?
Ce faci când nevasta se uită la tine aşteptând soluții ?
Ce faci când cel mic se sufocă iar tu nu ai posibilitatea să îi asiguri medicamentele şi hrana ?
Ce faci când ambulanța te duce la urgențe şi acolo eşti considerat caz minor ?
Ce faci când îți vezi copilul murind ?
Ce dracu' faci ?
Vă povesteam acum ceva timp că am cunoscut foamea viscerală . 
Am mâmcat carne crudă de vită mânat de un instinct animalic .
Mâncam şi plângeam . Şi mă juram că e prima şi ultima dată .
Şi aşa a fost .
Dar nu am uitat . Şi nu o să uit niciodată .
Şi am mai jurat ceva . Că nu o să judec şi nu o desconsider nejustificat pe nimeni niciodată .
Şi aşa a fost .
Aşezați comod în fotoliile voastre , unii cu cămările pline , vă permiteți să filozofați despre efectele pandemiei . Vă deranjează un strănut în apropiere .
Şi spuneți asta pe facebook . Desigur . Între două citate culese de pe undeva şi câteva peisaje idilice .
Dacă v-aş întreba acum ce ne defineşte ca oameni , ce ați spune ? 
Categoric nu hedonismul , nu ?
E specific animalelor .
Atunci ?
Spiritualitatea . Nevoia de a-ți ajuta semenii .
Nici măcar nu pot să zâmbesc amar ca de obicei  ."

Ca o completare: eu am astm bronsic alergic

 De ceva timp stau foarte prost cu respiratia. Mi s-a spus ca nu e posibil sa fac spirometrie pana in septembrie. Asta in cazul cel mai fericit. 

Textul seamana cu oricare localitate de pe planeta, doar fraza aste este disturbing : "Unii pur şi simplu au refuzat să moară . Încăpățânați bătrânii ăştia . Li se oferă toate condițiile şi ei ..." indiferent cine l-a compus, a fost senseless.  

Iar tu daca suferi cu "astm bronsic alergic" ... exista un vaccin pentru conditia asta???  La inceput de August apar vaccinurile sezonale, trebuie sa te injectezi sa te apere peste iarna daca fraza asta e separat de textul distribuit.   

Pentru ca am aflat ca soarele adolescentei mele, baiatul pe care l-am iubit foarte mult in adolescenta mea, are cancer, i-a recidivat cancerul la stomac, mai exact. Si ca din omul frumos care era, a ramas o umbra, un barbat chel, slab si cocosat, care arata ca un mos de 70 de ani. Că a fost parasit de sotie dupa ce a avut un accident nefericit cu masina pentru care a trebuit sa plateasca daune mari. Ca mama lui e oarba si tatal lui are mari probleme cu picioarele si doar sora lui mai are din cand in cand grija de el, sotia si copiii i-au intors spatele cu totul. Si nu inteleg de ce cand am intalnit-o pe sora lui nu mi-a spus decat ca e despartit. De ce nu mi-a spus ce probleme are? As vrea atat de mult sa il vad si sa il imbratisez, pentru mine el va ramane intotdeauna adolescentul ala frumos si bun, oricum arata acum. Ma intreb daca cumva nu am trecut pe langa el cand a locuit in oras, in cartier, si nu l-am recunoscut si gandul asta ma intristeaza si mai tare. Si nici nu vreau sa imi imaginez ca va muri, desi la cat de sumbra ii e situația, ar fi previzibil.

Cauta-l si spune-i acestea, il vor ajuta.

observant a scris:

Cauta-l si spune-i acestea, il vor ajuta.

Asta vreau, dar e destul de departe acum, intr-o alta localitate, nu stiu daca sora lui va vrea sa ma puna in legatura cu el. La ei a fost mereu o chestie legata de mandria prosteasca, sa stie lumea ca sunt bine, de-aia nu mi-a spus nimic despre situatia in care e. Pentru mine chiar nu conteaza cum arata, cum am spus, el e acelasi in sufletul meu si va ramane la fel pana voi muri. Un om atat de bun, de harnic, chiar nu merita o astfel de soarta. Am tot plans de cand am aflat.

observant a scris:

Cauta-l si spune-i acestea, il vor ajuta.

Mi-a raspuns sora lui la mesaj. A facut-o dupa o zi si jumatate, cand imi pierdusem orice speranta. Am si vorbit cu ea la telefon o gramada si mi-a dat si numarul lui de telefon. A zis ca abia a acceptat, dar pana la urma a vrut, a rupt legătura cu toata lumea, nici cu prietenii lui de o viata nu mai vrea sa vorbeasca, s-a izolat de tot.  Maine il sun.