România
Roportal.ro

De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări

Athmy7.304 mesaje#8771
Andrei Vlinder a scris:

Dar poate e cum spui tu si totul se va termina ca in basme. :)

Nu, important este sa nu se termine nicicand, atunci cand ti se pare ca s-a terminat esti de fapt obosit, si un om terminat, ceea ce nu trebuie sa se intample. Partea frumoasa este ca poti oricand sa o iei de la capat.

Acum, tu ai talent pentru arta, este cat se poate de vizibil, dar s-ar putea sa ai inclinatii si spre lucruri practice care sa te ridice putin din amortire, pentru ca arta nu este chiar asa de vesela si nici usor sa traiesti din ea (cand o exploatezi in folos propriu ai sanse sa o pierzi). Nici sa renunti la ea, dar nici sa o lasi sa te copleseasca. Gaseste o cale prin care sa te imparti, o parte artei, si o parte lumii si societatii, pentru ca sa nu te mai simti asa deprimat de solitar. Arta e frumoasa, dar singura nu e deajuns, ai nevoie de voiosie, de oameni, de un scop, ceva pentru care sa traiesti. Pari un tip sigur pe sine si priceput, lucrurile se vor aranja cu aportul tau desigur, de asta sa nu te indoiesti :)

PS. Nu m-am gandit ca esti altcineva pentru ca nu semeni defel, ti-ai schimbat si avatar si stilul morbid (scuze, adica funest), acum pareai unul care nu se mai poate abtine de dorul fetelor, si de aceea nu-mi erai simpatic deloc. Dar e desigur ceva trecator, pentru ca nu esti chiar asa de pierde vara cum pareai. Esti un tip conciliant si destul de just, ceea ce este mare lucru. Sper sa faci totusi niste schimbari mai radicale la tine si sa nu mai fie nevoie sa ne impartasesti din tristetea ta "poetica", fiindca nu stiu daca te-as mai lauda atat in cazul acesta. Daca mi-e ceva nesuferit este arta folosita pe post de batista. Adica nu este si pentru ceilalti un motiv de transfigurare, pentru ca exprima ceva prea personal si neprelucrat.

Editat Mie 26 sep 2012 14:07

@5 IP3.051 mesaje#8772

Andrei, "cainii latra ursul merge", zic romanii. Daca maine te-ai face soldat si te-ar pune astia sa impusti un om, probabil ca ai reusi, dar ar fi reusita lor nu a ta.Tu vezi-ti de menirea ta.

Pe mine taica-meu vroia sa ma faca doctor.Si am fugit de-acasa si am dormit prin parcuri si am luat batai... cat sa-mi tina de foame pana la batranete.Dar tot n-am renuntat la visul meu. Desi am luat-o pe ocolite si deseori prin aratura, sunt tot mai aproape, simt asta.

Nu renunta, ca altminteri o sa traiesti ca un caine de rasa, care roade oase de paun imperial, intr-o cusca asemeni unui palat si cu un lant de aur masiv, care sa te tina legat.

Editat Mie 26 sep 2012 14:20

Athmy7.304 mesaje#8773
Andrei Vlinder a scris:

Sa mi-o coci?! :lol: Bine ca a fost doar virtual ca altfel ma deflorai, fereasca Domnul! :lol2:

in sensul bun, desigur, doar sa te provoc sa imi dau seama de ce scrii cum scrii, si poate sa te pun pe ganduri

Andrei Vlinder a scris:

A se mentiona ca vagabond are aici sensul de hoinar, ci nu de derbedeu. :)

Da, bine ca ti-ai schimbat avatarul, alalat era grotesc, chestie de gust, dar si de alegere :)

Esti original, dar sa ti se potriveasca si sa te reprezinte, altfel sa nu te mire ca iti imprumuta doar o masca trista si iti amplifica niste trairi lugubre. Esti o fire vesela si solara, de ce sa te ascunzi dupa figuri plangacioase?

Andrei Vlinder a scris:

Nu e neaparat vorba de talent, ci de faptul ca am cam consumat sentimentele. Sa scriu la nesfarsit aceleasi tristeti mi se pare cam repetitiv si dezolant. Iar ceva pozitiv nu pot scrie acum pentru ca viata mea nu e tocmai roz. Sa-mi imaginez iubiri care nu sunt - e cam trist. Totusi mersi pentru compliment! :)

Eu n-am scris niciodata cu placere aceste tristeti de care am vorbit... Le-am scris pentru ca am vrut sa scot din mine durerea provocata de diferitele vicisitudini, dar intotdeauna cu repulsie. Daca maine ar disparea tot raul din lume - ar fi triumful meu.

De multe ori nu puteam sa-mi exprim trairile mai sugestiv decat prin versuri... Incercam sa scriu proza si nu reuseam nici sa ma bati.

Deci la tine a scrie serveste unui scop, e bine asta. Cand nu vei mai avea tristeti, sau sentimente care sa doara, nu le vei mai scrie. Daca doar pentru asta scrii, si te vei vindeca prin scris, ar trebui sa incepi sa faci altceva ca om sanatos care nu mai are pentru ce sa isi ia medicamentul. Deci probabil esti facut pentru altfel de misiune, ai destule insusiri pe care sa le exploatezi, in locul artei. Din ce mi-am dat seama, arta a fost un fel de paleativ, te-a ajutat o vreme, dar nu pentru ca sa te regasesti, ci pentru ca sa iti revii. Eu sunt pentru paleative temporare, si pe cat posibil sa renunti la ele cand te faci destul de puternic.

Sau o sa scrii despre alta etapa a vietii, ca sa depasesti trecutul. Posibil sa fie cum zici tu, te exprimai sugestiv prin versuri cand ai ce exprima (am recitit poeziile si inca sunt frumoase si originale), altfel cand ai cam ajuns la fund cu trairile repetitive nu mai ai ceva nou de compus.

miracovdicov3.521 mesaje#8775
Athmy a scris:

Nu, important este sa nu se termine nicicand, atunci cand ti se pare ca s-a terminat esti de fapt obosit, si un om terminat, ceea ce nu trebuie sa se intample. Partea frumoasa este ca poti oricand sa o iei de la capat.

Eu m-am referit la finalul meu ultim. Sper sa fie un happy ending imortalizat - asemanator cu cel al Julien si Sophie.

Athmy a scris:

Acum, tu ai talent pentru arta, este cat se poate de vizibil, dar s-ar putea sa ai inclinatii si spre lucruri practice care sa te ridice putin din amortire, pentru ca arta nu este chiar asa de vesela si nici usor sa traiesti din ea (cand o exploatezi in folos propriu ai sanse sa o pierzi). Nici sa renunti la ea, dar nici sa o lasi sa te copleseasca. Gaseste o cale prin care sa te imparti, o parte artei, si o parte lumii si societatii, pentru ca sa nu te mai simti asa deprimat de solitar. Arta e frumoasa, dar singura nu e deajuns, ai nevoie de voiosie, de oameni, de un scop, ceva pentru care sa traiesti. Pari un tip sigur pe sine si priceput, lucrurile se vor aranja cu aportul tau desigur, de asta sa nu te indoiesti :)

Da. S-ar putea sa am, dar infamia intervine acolo cand societatea iti fura placerea de a crea arta - pentru ca-ti fura totodata si timpul, si sanatatea, si energia... Totusi da! E bine sa ai cate putin din tot ce-i bun. :)

Athmy a scris:

PS. Nu m-am gandit ca esti altcineva pentru ca nu semeni defel, ti-ai schimbat si avatar si stilul morbid (scuze, adica funest), acum pareai unul care nu se mai poate abtine de dorul fetelor, si de aceea nu-mi erai simpatic deloc. Dar e desigur ceva trecator, pentru ca nu esti chiar asa de pierde vara cum pareai. Esti un tip conciliant si destul de just, ceea ce este mare lucru. Sper sa faci totusi niste schimbari mai radicale la tine si sa nu mai fie nevoie sa ne impartasesti din tristetea ta "poetica", fiindca nu stiu daca te-as mai lauda atat in cazul acesta. Daca mi-e ceva nesuferit este arta folosita pe post de batista. Adica nu este si pentru ceilalti un motiv de transfigurare, pentru ca exprima ceva prea personal si neprelucrat.

Mi-am schimbat avatarul pentru ca ma reprezinta. Consider ca avatarul actual cu legendarul Heath Ledger e simbolul celor doua parti din mine: partea luminoasa si partea ranita.

Eu cred ca nu e nimic gresit sa-ti doresti sa iubesti si sa fii iubit... Paream pierde vara?! Scuzele mele atunci... :)

Reciteste mesajul anterior... La mine arta e ca nevoia de aer.

Lasa sa fie neprelucrat! Ce daca?! Asa e mai original. :)

InPing a scris:

Andrei, "cainii latra ursul merge", zic romanii. Daca maine te-ai face soldat si te-ar pune astia sa impusti un om, probabil ca ai reusi, dar ar fi reusita lor nu a ta.Tu vezi-ti de menirea ta.

Pe mine taica-meu vroia sa ma faca doctor.Si am fugit de-acasa si am dormit prin parcuri si am luat batai... cat sa-mi tina de foame pana la batranete.Dar tot n-am renuntat la visul meu. Desi am luat-o pe ocolite si deseori prin aratura, sunt tot mai aproape, simt asta.

Daca printr-o probabilitate indepartata as fi pus sa impusc un om - probabil m-as impusca eu inainte. Totusi daca as avea posibilitatea sa-l impusc pe Satan as face-o cu incantare. Ceva in stilul lui John Constantine. :o:

Voiam sa ma fac doctor cand eram mic, dar nu stiam pe atunci ce sentimente inalte iti poate da arta. Dupa ce m-a refuzat fata pe care am iubit-o am devenit tot mai spiritual si am dat de gustul incantator al artei. Sunt constient de necesitatea stiintelor exacte, dar fiinta mea e insetata de spiritual. Eu unul te respect pentru ce-ai facut... Te-ai luat in piept cu viata, ti-ai urmat visul pana ce aproape l-ai atins... Imi plac oamenii ca tine. Pentru mine esti un exemplu.

InPing a scris:

Nu renunta, ca altminteri o sa traiesti ca un caine de rasa, care roade oase de paun imperial, intr-o cusca asemeni unui palat si cu un lant de aur masiv, care sa te tina legat.

Indeed! :)

Athmy a scris:

in sensul bun, desigur, doar sa te provoc sa imi dau seama de ce scrii cum scrii, si poate sa te pun pe ganduri

Ei... te sfiesti si tu acum... :P Glumesc! :)

Athmy a scris:

Da, bine ca ti-ai schimbat avatarul, alalat era grotesc, chestie de gust, dar si de alegere :)

Esti original, dar sa ti se potriveasca si sa te reprezinte, altfel sa nu te mire ca iti imprumuta doar o masca trista si iti amplifica niste trairi lugubre. Esti o fire vesela si solara, de ce sa te ascunzi dupa figuri plangacioase?

Pe alalalt cu Joker l-am folosit pentru ca dadea foc la bani. Trezeste in mine un sentiment de incantare profunda. :lol: E conform idealurilor mele. :o:

Unele figuri "plangacioase" exprima partea mea vatamata de rautatea din jur. Folosesc diverse avatare in functie de stare, de idealuri, sau de situatie... :)

Athmy a scris:

Deci la tine a scrie serveste unui scop, e bine asta. Cand nu vei mai avea tristeti, sau sentimente care sa doara, nu le vei mai scrie. Daca doar pentru asta scrii, si te vei vindeca prin scris, ar trebui sa incepi sa faci altceva ca om sanatos care nu mai are pentru ce sa isi ia medicamentul. Deci probabil esti facut pentru altfel de misiune, ai destule insusiri pe care sa le exploatezi, in locul artei. Din ce mi-am dat seama, arta a fost un fel de paleativ, te-a ajutat o vreme, dar nu pentru ca sa te regasesti, ci pentru ca sa iti revii. Eu sunt pentru paleative temporare, si pe cat posibil sa renunti la ele cand te faci destul de puternic.

Sau o sa scrii despre alta etapa a vietii, ca sa depasesti trecutul. Posibil sa fie cum zici tu, te exprimai sugestiv prin versuri cand ai ce exprima (am recitit poeziile si inca sunt frumoase si originale), altfel cand ai cam ajuns la fund cu trairile repetitive nu mai ai ceva nou de compus.

"Fara arta as fi ca un om paralizat" - spuneam... La mine arta nu e doar un mijloc de exteriorizare, ci e ca aerul sau ca lumina. Ce m-as face daca n-as privi un tablou pitoresc, daca n-as asculta o melodie profunda, sau daca n-as citi o poezie sentimentala, si eu as avea dor pentru toate aceste miracole?! Ar fi sfasietor... E ca lipsa sufletului pereche. Intr-un fel am divinizat poezia. As lua-o de sotie daca ar fi reala (glumind putin). :)

Eu sper sa scriu pe viitor (daca va fi sa mai scriu) numai lucruri care sa dea speranta... Oamenii au nevoie de speranta cum am au eu nevoie de poezie. :) Daca vrem sa cream un paradis din acest Pamant nu o putem face decat in felul acesta...

Os_piciu a scris:

m-am saturat.....

Te-ai saturat de toate?! Sau de toate cele rele?! :)

P.S. Discutia a luat o turnura pozitiva. Imi fac bine aceste discutii... Daca as putea discuta astfel de lucruri si in viata reala - viata mea ar fi mai insorita. Va multumesc pentru timpul pe care mi l-ati acordat! Imi pare bine ca am putut purta astfel de conversatii in vremuri de restriste! :biggrin:

Editat Mie 26 sep 2012 19:48

Salvie36.062 mesaje#8776

ciudat cum un card de ciori imi poate provoca atata tristete...si se roteau fara ploaie...

Athmy7.304 mesaje#8777
Andrei Vlinder a scris:

Reciteste mesajul anterior... La mine arta e ca nevoia de aer.

Lasa sa fie neprelucrat! Ce daca?! Asa e mai original. :)

Am citit, dar stii cat de des se intalnesc declaratii grandioase, asa incat atunci cand citesc despre o parjoala infipta-n par si fluturata ca un steag alb cu porumbei invesmantati in sos, iti poti inchipui ca iti faci cruce si iti scuipi in san de asa "arta".

Pai exista si tablouri cu mazgaleli indescifrabile de copil cretin, care se vand la licitatii pentru ca li se dau niste semnificatii sforaitoare cum ca artistul era pe jumatate mort si pe jumatate sinucis pe altarul artei datorita inechitatii sociale, tabloul fiind zborul sau frant in enigmatica viziune a ociului sau interior etc, cate din acestea conving si de ce o fac, mie nici nu imi vine sa imi imaginez.

As vrea sa te gandesti si la ceilalti care citesc, pentru ca atunci cand scrii te astepti sa fii citit, si sa comunici ceva pentru care esti intr-n fel raspunzator. Uite, pe mine m-ai revoltat de exemplu. Alteori mi-a placut ce citeam, dar acum esti altfel, intr-o alta faza de creatie.

Andrei Vlinder a scris:

P.S. Discutia a luat o turnura pozitiva. Imi fac bine aceste discutii... Daca as putea discuta astfel de lucruri si in viata reala - viata mea ar fi mai insorita. Va multumesc pentru timpul pe care mi l-ati acordat! Imi pare bine ca am putut purta astfel de conversatii in vremuri de restriste! :biggrin:

Si eu ma bucur pentru ca esti o persona care isi sustine afirmatiile, nu ii este frica sa ofere explicatii, nu incearca doar sa para original ci iti descifreaza intentiile care sunt justificate si nu enigmatice mistere din care sa nu intelegi mai nimic. Te pricepi sa scrii si sa exprimi ideile, si asta este cel mai placut pentru un cititor infocat si prezumtios ca mine :o:

Andrei Vlinder a scris:

Eu m-am referit la finalul meu ultim. Sper sa fie un happy ending imortalizat - asemanator cu cel al Julien si Sophie.

Cam devreme sa te referi la asa ceva, oricat de ranit ai fi, esti inca un puisor de vrabie, te ridici, te scuturi, si mergi mai departe. Nici sa nu te gandesti la vreun final, pentru ca gandul in sine este "curios", la varsta ta (daca nu ai cumva vreo afectiune fizica mai serioasa, sper ca nu e cazul). Pe la 80 de ani poate sa mai depeni asa povesti, pentru cine te-o asculta.

miracovdicov3.521 mesaje#8778
Athmy a scris:

Aoleu! Ce tot ai cu poezia asta?! :lol: Scuza-ma, dar am dat n explicatii... De ce nu ma intelegi?!

Citez din tine:"Acum, tu ai talent pentru arta, este cat se poate de vizibil";"am recitit poeziile si inca sunt frumoase si originale".

Nici mie nu-mi plac kitschurile. Totusi ce treaba ai tu cu "capodopera" omului?! Nici dupa atatea discutii nu intelegi ca suntem limitati si fiecare e cu capacitatea lui?! Ma cam dezamagesti cu fazele astea... dar na, fiecare cu toanele lui...

Da. Se vede ca esti prezumtioasa... :)

P.S. Asta si intentionez - sa finalizez cand voi fi batran.

Cam atat cu subiectul asta!

Heil Art!

Editat Mie 26 sep 2012 21:22

Athmy7.304 mesaje#8779

ma mai amuzam si eu putin, ca esti de treaba si nu te superi, iar eu speculez :)

Andrei Vlinder a scris:

Eu sper sa scriu pe viitor (daca va fi sa mai scriu) numai lucruri care sa dea speranta... Oamenii au nevoie de speranta cum am au eu nevoie de poezie. :) Daca vrem sa cream un paradis din acest Pamant nu o putem face decat in felul acesta...

Aici semnei cu Sanctuera :) nu ai disparut de tot in noua ipostaza. Speranta este buna, cu conditia sa ai resurse pentru asa ceva, chiar as vrea sa ti se intample o transformare in bine din oda parjoalei intr-o oda a omului plin de speranta si de solutii in viata asta.

Oricum, multe incertitudini ale tale care iti amplifica oarecum spaima si instrainarea de societate sa stii ca de la viitor provin. Intr-un fel iti trebuie un plan pentru ziua de maine, si bani de pe undeva. Altfel te tot zbati asa poetic si nu stiu daca vei compune altceva decat arta de subzistenta. In orice caz, iti trebuie un plan pentru un nou inceput.

Andrei Vlinder a scris:

Aoleu! Ce tot ai cu poezia asta?! :lol: Scuza-ma, dar am dat n explicatii... De ce nu ma intelegi?!

Nici mie nu-mi plac kitschurile. Totusi ce treaba ai tu cu "capodopera" omului?! Nici dupa atatea discutii nu intelegi ca suntem limitati si fiecare e cu capacitatea lui?! Ma cam dezamagesti cu fazele astea... dar na, fiecare cu toanele lui...

Cam atat cu subiectul asta!

Heil Art!

Pai de la asta am inceput, crezi ca ma fac ca uit pe parcurs? Sunt de acord, am incheiat, poti scrie ce te doare pe tine, nu mai conteaza, am vrut sa imi spun punctul de vedere si acum ca am reusit eu sunt impacata. Nu e vorba de limitare in capacitate, pe care as intelege-o, ci sa nu te rezumi la doar atat. Evident poti mai mult.

← Înapoi la Coltul trist