De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Sunt trista pentru ca "asa a fost sa fie".

As fi vrut sa fie oricum altfel, dar nu asa.

Sunt trista pentru ca e prea tarziu, pentru ca n-am incercat suficient, si poate ca uneori n-am iubit suficient.

Sunt trista pentru ca n-am dat totul.

Mai bine mi-ar fi smuls sufletul si mi l-ar fi aruncat in mare.

Ar fi fost mai usor.

Mi-au ramas cateva clipe pe care le duc cu mine.

Atat.

Amintire

Cad poze fara culoare

Prin camera mea inghetata

De parca ninge-n reluare

Intr-o necropola uitata.

Cad mii de poze cu tine

Oriunde astazi ma duc...

Tu unde te-ai ascuns frumoasa mea

Cenusareasa fara un papuc?!

Amintirea ta ma bantuie,

Dar nu te gasesc nicaieri

Si totusi cu tine-s in suflet,

Dar toate astea-au fost ieri...

imi aduce aminte de

Drama lui Viorel

T

treaba mea

Toamna

Clavirele plang in oras...

Afara o vreme de plumb

Si vantul imprastie ploaia,

Tomnatice frunze prin targ

Alearga pe drumuri cu droaia.

Un bolnav poet, afectat

Asteapta tusind pe la geamuri-

O fata, prin gratii, plangand,

Se uita ca luna prin ramuri.

Ea plange... el palid se pierde

Prin targul salbatec, sever;

Si pare tabloul acesta

Ca-i antic si plin de mister!

G.Bacovia

Mai Vlindere !...Manca-te-ar tata, tu mereu esti bre trist ?

Renaissance a scris:

Mai Vlindere !...Manca-te-ar tata, tu mereu esti bre trist ?

Nu intotdeauna... Am si eu micile mele bucurii... Vezi postarea de ieri din topicul "de ce esti fericit azi". Totusi cand postez cate o poezie dezolanta nu e intotdeauna vorba de o durere sufleteasca (cu toate ca de multe ori se potriveste cu mine si cu situatia in care ma aflu), ci poate fi totodata vorba si de pasiunea mea fata de poezie. :)

......................

De primăvară

Lumânări, pască

Şi-o sticlă cu vin...

O amantă o să nască

Un hidos asasin.

Pe aici - prin această comună

Oamenii nu mă cunosc...

Dumnezeu e o minciună

Pe care puţini o recunosc...

Amară e singurătatea!

Amară ca de pelin; -

Ea m-a uitat demult...

Să mai vin în parc?!

Să nu mai vin?!...

Lacrimi de eter

Încet, pe după dealuri, Soarele apune...

Din casa mea uitată privesc înaltul cer; -

Tristeţile în mine încep să se adune...

Tu nu mai vii, iubito, şi în zadar mai sper...

- Rămâi, rămâi cu bine, scumpa mea minune !

Curând, voi adormi, în cripta cea de fier; -

Eşti vis şi-n visul meu cu mine vei apune

Prefăcută-n floarea cu lacrimi de eter.

Ca desi am vorbit cu mai multe fete decat am vorbit in toata viata mea, discutiile au fost cat se poate de superficiale.