România
Roportal.ro

De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări

Htenesa3.618 mesaje#6431
Abbey_Reeves a scris:
Hai mai, ce Dumnezeu ! Eu iti zic ca nu vreau copii si tu ma negi doar ca sa-ti sustii ideile ? Cand am zis ca aspir la o iubire ideala - am zis pe bune ! Chiar la asta aspir si crede-ma pe cuvant ! Nu e nicio urma de instinct in visele mele.

Da, te cred. Dar atunci cand iubesti, folosesti acele substante chimice pe care creierul le genereaza si in cazul iubirii cu scopul inmultirii. De exemplu, picioarele au evoluat pentru a te putea misca. Fireste, daca tu vrei sa le folosesti pentru acrobatii sa invarti o farfurie cu degetul mic, poti face si asta. Dar nu pentru asta sunt picioarele. La fel si in cazul iubirii ideale despre care vorbesti tu. Iubirea a evoluat avand ca scop inmultirea. Daca tu vrei sa faci si alte chestii cu ea, poti face, dar nu cumva te chinui degeaba ? La fel ca si cu invartitul farfuriei pe degetul mic de la picior. Cat timp vei face asta ? Pana la urma pui farfuria jos si te apuci sa mergi, sa iti folosesti picioarele pentru ceea ce au fost facute. Cam la fel e si cu iubirea asta ideala... Nu cumva ar fi mai bine sa iubesti normal ? Nu ar fi mai usor ?

Am incercat si eu o gramada de ani sa ma concentrez doar pe invatat, sa devin CINEVA... Dar in timpul asta nu mi-am dezvoltat abilitatile de comunicare. Iar acum m-am trezit ca nu pot interactiona cu oamenii. S-a meritat "idealul" meu ? Cel mai probabil ca nu. De aceea te si intreb daca nu ar fi mai buna o iubire normala.

Saga'mali121 mesaje#6435
Rhini a scris:
e nevoie de mai multi pt proiecte de mare anvergura

nu-mi aminti!

on:

foae verde de trifoi

i-as arunca la gunoi

pe cei care par eroi

dar, de fapt, is maimutoi.

o cafea si un tutun

cred ca-ncep sa ma razbun.

miracovdicov3.521 mesaje#6436
Abc2009ro a scris:
Am incercat si eu o gramada de ani sa ma concentrez doar pe invatat, sa devin CINEVA... Dar in timpul asta nu mi-am dezvoltat abilitatile de comunicare. Iar acum m-am trezit ca nu pot interactiona cu oamenii. S-a meritat "idealul" meu ? Cel mai probabil ca nu. De aceea te si intreb daca nu ar fi mai buna o iubire normala...

Ce treaba are invatatul cu abilitatile de comunicare ? Daca inveti (dimpotriva) ar trebui sa fii as la comunicare. Dar la tine alta e problema... te-ai inchis in propria mentalitate limitata si din pacate niciun miracol nu-ti mai poate deschide ochii...

O fi buna o iubire normala pentru oamenii comuni cu suflete comune. Cine are un suflet bun si aspira ca Eminescu la o iubire sacra - inalta - e din start un om cu un suflet deosebit (ca sa nu zic superior sa starnesc pe aici discutii).

Abc2009ro a scris:
Da, te cred. Dar atunci cand iubesti, folosesti acele substante chimice pe care creierul le genereaza si in cazul iubirii cu scopul inmultirii. De exemplu, picioarele au evoluat pentru a te putea misca...

Daca tu vrei sa crezi ca sentimentele se rezuma la niste reactii chimice si ca tu nu esti decat o adunatura de atomi ce reactioneaza fizic, chimic... cum vrei sa-i spui... e treaba ta ! Dar ar trebui sa recunosti ca daca nu am avea suflet nu am mai putea crea arta, nu am mai putea vedea frumosul dintr-un peisaj, nu am mai putea crea design etc. am trai ca niste animale sau ca niste roboti. Dar iubirea vine din suflet si se traieste cu sufletul...

Si mai multe nu-ti mai spun ca gandesti limitat si oamenii ca tine care nu vad frumosul nu sunt altceva decat niste oameni orbi.

Editat Dum 14 nov 2010 18:12

Aroundlove1.112 mesaje#6437
Abbey_Reeves a scris:
Ce treaba are invatatul cu abilitatile de comunicare ?

Pai cam are... pt ca in timp ce unii interactionau cu altii si aveau tot felul de relatii (si nu ma refer aici in primul rand la relatii "amoroase"), se certau, se impacau, se jucau, invatau reguli, isi faceau propriile reguli, legau prietenii, invatau ce inseamna compromisuri, daca sunt sau nu dispusi si in ce masura sunt dispusi, erau out there si poate treceau peste multe inhibitii fara sa isi dea aseama, altii stateau in casa si invatau. Si la varsta respectiva nu invatau despre cum sa comunice si nu aplicau in familie ce invatau... atunci invatau matematica, fizica... unde e comunicarea aici?

Editat Dum 14 nov 2010 22:25

ousor3.527 mesaje#6438

Eui sunt prietenul tuturor...ei imi sunt prieteni?

E placut sa oferi iubire neconditionat,e placut sa fii prieten neconditionat,dar cateodata e placut sa stii ca ai prieteni si ca nu te strofoci degeaba.

Cateodata ce te-ai chinuit sa reusesti in cativa ani buni,intr o secunda se sfarama...

Azi am asculat si am privit atatia oameni suparati incat...a devenit greu...dar placerea a fost foarte mare cand am impacat 2 prieteni...

Si mai e o faza nasoala...prietenii astia(care nu stiu eu cat de prieteni imi sunt)...ma enerveaza pt ca vor sa ma impace cu fosta prietena(da cine intelege ca eu nu mai vreau sa fiu cu ea? ),ar trebui sa le spun ce cred despre parerea lor,dar...

Ce tare e sa faci pe omul puternic,care e mereu vesel,lipsit de griji,care nu are nici o problema,nici o apasare,care e un ajutor major pt altii,dar care nu vrea sa le spuna altora ce il doare...si vine aici pe forum sa se elibereze...comic omul...

Htenesa3.618 mesaje#6439
Abbey_Reeves a scris:
Daca tu vrei sa crezi ca sentimentele se rezuma la niste reactii chimice si ca tu nu esti decat o adunatura de atomi ce reactioneaza fizic, chimic... cum vrei sa-i spui... e treaba ta ! Dar ar trebui sa recunosti ca daca nu am avea suflet nu am mai putea crea arta, nu am mai putea vedea frumosul dintr-un peisaj, nu am mai putea crea design etc. am trai ca niste animale sau ca niste roboti. Dar iubirea vine din suflet si se traieste cu sufletul...

Si mai multe nu-ti mai spun ca gandesti limitat si oamenii ca tine care nu vad frumosul nu sunt altceva decat niste oameni orbi.

Abbey, fireste ca stiinta inca nu stie ce e viata. Dar lucrurile care se cunosc pana acum, indica faptul ca suntem doar niste masinarii. Totusi, de ce te deranjeaza gandul asta ? Ce daca suntem "roboti" ? Suntem niste roboti care cream arta, care vedem frumosul intr-un peisaj, etc. Substratul pe baza caruia functionam este fizico-chimic. Dar TOCMAI acest substrat ne creeaza acele sentimente "divine". De ce sa atribui iubirea sufletului ? Eu zic ca e suficient de magic si acest substrat fizico-chimic. E atat de uimitor cum niste atomi interactioneaza intre ei sa creeze sentimentul de viu si sa ne creeze toate celelalte trairi mai mult sau mai putin frumoase.

Gandesc limitat ? Nu vad frumosul ? Eu zic ca avatarul meu e destul de frumos. Si nu l-am ales doar ca sa fie. :serenade:

Later Edit: Spre exemplu, ia o imagine frumoasa creata in Photoshop. Uite...imaginea aia are in spate doar biti, doar 0 si 1. Si mai este generata si de o bucata de metal si semi-metal (calculatorul). Vei respinge frumusetea acelei imagini doar pentru ca suportul nu e asa frumos ? Un suport tot trebuia sa existe. Asa si in cazul vietii. Ce daca avem suportul format din atomi ? Asta nu are nicio treaba cu rezultatul final, cu sentimentele noastre. Poti simti si te poti bucura de viata si fara sa iti pese ca esti format din atomi. Dar adevarul asta este: Esti format din atomi.

Editat Lun 15 nov 2010 00:47

← Înapoi la Coltul trist