De ce esti trist azi?...ce te framanta?

Etherial a scris:

de ce sunt trista? la cei 24 de ani pe care ii am, in loc sa adun ganduri bune, adun, sau bine bine zis colectionez frustari. asta e din cauza incompetentilor care sunt la "putere".

ospatar! o portie mare de indiferenta la domnisoara!... vindeca frustrarile provocate de "puternici"

black_beauty a scris:

paiii...ca ai mei s-au despartit..eu stau k mama la bunica..iar tata cu una de 23 de ani in casa mea..(app eu am 21 :) )...nu am prieten...si simt cum imi fuge pamantul de sub picioare...aaa...nimicuri din astea ....stai ca uitasem..ultima bomba..tata a schimbat iala la usa..si nu pot intra..asta foarte tare. deocamdata atat dar revin k noi aventuri :( and you thought you had problems

n-ai motiv... si eu sunt cam in pozitia tatalui tau... vei intelege mai tarziu ca nu tot ce iti planteaza binevoitorii pe aleea creierului e si real... mai sunt si multe rautati... fiica mea a inteles deja, desi are mai putini ani decat tine...

Rhini a scris:

AroundLove

timiditatea e un obstacol

durerea de cap e sindrom lunar

sunt trista ca orasul meu natal e trist , nu are viata

cate flori ai plantat in parculetul ala se 2 mp din fata blocului? si pe cate din ele le mai uzi inca?

ele te recunosc? uite ce viata prinde viata in jurul tau... :)

Sunt trista pentru ca ma preocupa intens sa inteleg o tampenie .

Sunt nedorita, uitata, ignorata. De ce nu suna telefonul, de ce nu ma mai vrea, de ce nu ii mai e dor, de ce prefera altii si altele in locul meu? Doare atat de tare, atat de mult...

Madalina :)

Cand in sfarsit mintea si inima mea s-au pus de acord, cand in sfarsit nu ma mai temeam, el nu m-a mai vrut. Alege sa isi petreaca timpul cu alta. Ma simt tradata, respinsa, expirata, folosita, dar nu il pot invinui, nu am cum. Stiu foarte bine ca o sa trec peste el, mai greu sau mai incet, asta timpul va decide, dar am ajuns la un anumit punct in viata. La un punct in care se pare ca cei pe care eu ii doresc nu ma vor sau nu ma mai vor. Iar altii nu mai au de unde sa apara. Nu e normal sa ma agat de el si incerc sa nu fac asta, sau sa nu fac asta vizibil, dar il iubesc... iar el nu ma mai vrea, acum cand il iubesc nu ma mai vrea. Ce ironic...

Cea mai trista creatura... Un suflet care moare inchis in propria-i carapce...

cealalta fatza a iubirii...

Imi doresc sa scriu poezii care sa aduca lumina in lume, care sa dea speranta oamenilor, si care sa bucure sufletul, dar din pacate nu mai am pic de talent.

******** a facut victime.

El imi spunea buna dimineata zilnic...si stiu ca nu se va mai intampla...doare