Început de RadhaSara, Mie 9 aug 2006 · 9.766 răspunsuri · 578.376 vizualizări
ousor a scris:dar cum ar fi un prieten care il considerai bun prieten sa iti scoata ochii intruna pentru favorurile(de fapt si-a facut lui favoruri pe seama mea,dar le considera favoruri pentru mine) care ti le-a facut?
ar fi un prieten inconstient sau un prieten care greseste..nu neaparat un prieten fals.
eu cred ca daca nu celora de langa noi, cae ne sunt alaturi la bine si la greu de multe ori..nu ne aut-controlam sa le oferim mai multa rabdare, intelegere..cedare..atunci cui? strainilor?
nu stiu,o sa incerc sa discut cu el...dar nu are nici un rost...gandeste prost...in general in poeziile de azi la el m-am referit
chiar si prin cuvintele care ti le-am dat
sarazin79 a scris:stii ca altii se plang de relatii sufocante? e retorica...am descoperit pe drumul meu...ca ar fi fost o 'greseala' ca anumiti oameni sa'mi ramana constanti ( nu greseala e cuvantul, dar nu gasesc altul acum). Ar fi iesit un drum de mijloc intre doua pelerinaje diferite.
si mi'erau dragi, si inca imi sint, chiar daca nici nu mai stiu pe ce meridian se invart...
dar cinicul din mine zice: oamenii frumosi nu s'au gatat de pe pamant; de ce nu presupui ca vei intalni altii? Ca unii iti vor ramane aproape?
Eu nu ii vreau pe altii. Ii vreau pe cei la care tin. Eventual pot cunoaste mai multi, dar nu vreau sa ii pierd pe cei la care tin. Vreau sa ii am alaturi de mine o eternitate. Si daca pe cineva il sufoca prezenta unui om sau il plictiseste, atunci nu cred ca mai e vorba de iubire acolo, caci daca un om iubeste pe cineva despartirea de acea persoana ar trebui sa-l afecteze, dar daca nu-l afecteaza => ca n-are nimic pentru el. Eu daca as iubi pe cineva - viata mea fara acea persoana nu ar mai avea sens.
sarazin79 a scris:Drumul celor ce te'au parasit putea fi acelasi cu al tau( sau invers)?
Da. Putea fi la fel cu al meu sau al meu putea fi la fel cu al lor (ambele cazuri) si astfel am fi ramas impreuna. Dar dupa cum spunea si o vorba : putem merge pe drumuri diferite, totusi sa traim in aceeasi lume. Deci chiar daca ei si-au vazut de viata lor, totusi am fi putut tine legatura numai daca ei ar fi dorit asta. Eu nu am uitat pe niciunul la care am tinut, dar daca ei au acum pe altii atunci le doresc sa fie fericiti ! 
Editat Mar 18 mai 2010 19:02
mica_curioasa a scris:altfel nu vad de ce ti-ai dezgoli sufletul pe acest topic.Iar daca nu esti trista si viata ta, trairile tale nu sunt tragice de ce dai aceasta impresie? Iti place sa scrii, sa te joci cu cvintele, sa faci proza?
Vezi tu, cugetarile se fac in gand, tu cu sinele tau. Tu cugeti scriind pe un forum public ca si cand ai face-o cu voce tare catre o persoana de la care ai anumite asteptari legat de aceste cugetari... sau nu?
Apology accepted. 
Hmmm, am scris mai de demult pe aici odata motivul pentru care scriu, le-am scris altora care tot asa, imi dadeau diverse raspunsuri... fac exact ceea ce tie ti se pare putin plauzibil, ceea ce am bolduit... Imi place sa scriu, ma linisteste. Nu am rabdare sa tin un blog, si nici sa scriu foarte mult, dar ma face sa ma simt mai bine sa imi exprim tristetea in scris, fara sa astept vreun raspuns, ci doar asa, in eter. Scriu pentru mine, pentru sufletul meu. E unica mea refulare.
De fapt da, poate pe aici par o persoana trista, pentru ca numai fata asta mi-o arat. Nu scriu cand sunt fericita, atunci prefer sa traiesc momentul si atat. Doar tristetile le imbrac in cuvinte, atunci cand se termina ziua si sunt singura, eu cu mine. Nu scriu zilnic, pentru ca nu sunt suparata zilnic, si nici nu scriu ori de cate ori sunt suparata. Mai un gand fugar, din cand in cand...
Chiar si oamenii puternici au momente de slabiciune, momente cand nu pot vorbi cu nimeni despre ceea ce simt, momente in care lumea cade peste ei... Eu aleg sa scriu, ca sa nu imi fac rau singura tinand totul in mine. Asa ma simt eu bine, sa scriu "criptat" ceea ce gandesc, asa incat sa fiu sigura ca cine citeste poate interpreta in fel si chip cuvintele mele, dar situatia reala o stiu numai eu. Nu am senzatia ca ma expun, pentru ca nu scriu cu un scop, si incerc sa fac ceea ce scriu sa para, mai mult sau mai putin, de neinteles... deci sufletul meu ramane in mine...
Tristetile mele nu sunt inchipuite si nu ma victimizez aiurea cu senzatia ca nu mai e nimeni ca mine, am trecut prin suficient de multe pentru o persoana de varsta mea, si foarte putinii cu care am mai vorbit de pe aici stiu ca nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba. In rest, sunt o fiinta dificila, greu de inteles pentru cine nu vreau eu sa ma inteleaga, si deschisa doar fata de oamenii pe care ii aleg eu sa fie in viata mea - in general familie si prieteni, cu anumite exceptii.
Editat Mar 18 mai 2010 20:02
Malkia a scris:Apology accepted.
Hmmm, am scris mai de demult pe aici odata motivul pentru care scriu, le-am scris altora care tot asa, imi dadeau diverse raspunsuri... fac exact ceea ce tie ti se pare putin plauzibil, ceea ce am bolduit... Imi place sa scriu, ma linisteste. Nu am rabdare sa tin un blog, si nici sa scriu foarte mult, dar ma face sa ma simt mai bine sa imi exprim tristetea in scris, fara sa astept vreun raspuns, ci doar asa, in eter. Scriu pentru mine, pentru sufletul meu. E unica mea refulare.
Merci.
Iti dadusem sfatul acela fiindca m-am recunoascut in cuvintele tale, in starile pe care le descriu.
De la 16 ani am inceput sa tin un jurnal in care faceam ceea ce faci tu pe acest topic, dar jurnalul chiar ramane ceva intim, ceva care poarta niste stari in eter.
Dupa vreo 12 ani de jucat cu cuvintele-chiar devenise un joc, o placere sa scot expresii cat mai poetice, cat mai interesante, cat mai revelante pentru starile prin care treceam-m-am plictisit. Chiar m-am plictisit. Si stii de ce m-am plictisit? Pt. ca imi propusesem sa scriu si altceva decat un jurnal care nu mai era de ajuns. Vroiam sa dau viata unor personaje prin care sa ma golesc de nevoia aceasta de a da fiinta trairilor. Si din acel moment, m-am "vindecat" ca sa zic asa. Nu am putut sa dezvolt acele personaje. Dar poate ca tu poti... si daca poti de ce sa n-o faci? Poate iese ceva bun.
azi sunt trist si tot in acelasi timp nervos deoarece m-a scos la ora de franceza(in timnpul inspectiei) la tabla,si vorbea tampita numai in franceza...nu intelegeam nimic!!! Mi-a dat un exercitiu si la ala tot nimic nu intelegeam... A fost o zi de |<a|<at
ousor a scris:azi sunt trist si tot in acelasi timp nervos deoarece m-a scos la ora de franceza(in timnpul inspectiei) la tabla,si vorbea tampita numai in franceza...nu intelegeam nimic!!! Mi-a dat un exercitiu si la ala tot nimic nu intelegeam... A fost o zi de |<a|<at
Dar in ce limba vroiai sa vb, chineza?
romana...pana la urma asta e primu meu an de franceza,pana acum am facut italiana...
ousor a scris:romana...pana la urma asta e primu meu an de franceza,pana acum am facut italiana...
La ora de romana, da
esti rea...